Românofobia de la „Cotidianul”

Cuiva totuşi îi place să umble la „butoane” şi să ne „butoneze” minţile. Exact ca naţionaliştii ruşi, care reclamă că în Rusia şi Ucraina se impune un model rusofob, şi în România cei care au o fobie exarcerbată faţă de preşedintele Băsescu insistă în debitări puerile că în spaţiul public se cultivă „rusofobia”.Unul dintre comentatorii de la publicaţia „Cotidianul”, care se numeşte Adrian Paul Iliescu, în data de 17 decembrie 2009, ne semnalează că în ţara noastră pe lângă „strigoii locali, a reînviat şi rusofobia”. Am sesizat că numele lui Adrian Paul şi de Iliescu are o triplă semnificaţie: româno-ameriană cu prospecţie rusească.
Comentariul care poartă titlul „Rusofobia” în fapt reprezintă o mostră de atitudine denigrătoare la adresa românilor şi României. Temele exploatate de autor rămân aceleaşi- din vechea perioadă comunistă, parcă dorind să resusciteze tezele din arsenalul cominterist,- Iliescu ne dă lecţii de cultură politică şi de raţionalitate în exprimarea noastră pe arena internaţională. Şi, culmea, acestea sunt făcute în preajma Revoluţiei Române, dar şi de ziua tătucului popoarelor Iosif Stalin.
Comentatorul reinventează mituri parcă strecurate din mass-media rusă şi ucraineană care ne predau lecţii de istorie, inclusiv prin „exorcizarea” generalului român Ion Antonescu sau prin inventarea de fantome „naţionalist-revanşarde”. Iar campania de denigrare instituită de Moscova şi Kiev la adresa statului român nu se poartă de azi şi ieri. Pagini consacrate i se dedică ilustrului general român pentru faptul că şi-a apărat ţara, nevoile şi neamul. Un pasaj special il dedică şi Ambasada Rusiei la Chişinău în scrisoarea adresată istoricilor basarabeni prin care ni se spune că se instituie un cult al perosnalităţii pentru Antonescu, întrucât cei de la Chişinău solicită să fie predată „Istoria românilor” în şcoli şi licee.
„Noi, românii, avem cu toţii acelaşi ideal naţional, şi noi, toţi suntem conştienţi că nu „lumina vine de la răsărit” ci primejdia care ameninţă acest ideal(…) Între noi şi ruşi- fie ei ţarişti sau bolşevici- există de peste 200 de ani o prăpastie, râuri de sânge şi nedreptate”(Ion Raţiu, România de astăzi).
Nu rusofobia, ci românofobia e o boală veche şi gravă, stimabile gazetar. Pentru că în ceea ce scrieţi se întrevede o ură ascunsă, ignoranţă şi silă faţă de ceea ce este românesc şi de ecourile istorice care transpiră în inimile tuturor românilor.
Ne etichetaţi „dezaxaţii care scriu pe ziduri „Basarabia, pământ românesc!” şi că nu am avea „dreptul să revendicăm Basarabia”. Dar nimeni nici nu ţi-l cere, pentru că spre deosebire de noi eşti condimentat din alt aluat. Înţelegem că îţi este străin sentimentul de apartenenţă la o Naţiune demnă, neîngenunchiată şi cu o istorie plină de glorie. Sunt un român, unul basarabean, care are o inimă cu două artere exact cum există în acest moment o Patrie prin două state. Dar, vă rog, insistent, să nu ne spuneţi să renunţăm la visele transmise din generaţie în generaţie cu privire la revigorarea Românii Mari, pentru că s-ar putea chiar să existe o zi cu mult soare şi, astfel încât să rămâneţi singurul cu gura cascată. Iar acest vis nu este o nebunie curată. E cel mai frumos vis pe care îl poate avea un bun român. Şi mă bucură faptul că acest vis bate şi-n pieptul preşedintelui ţării.
Nu neg că Rusia poate fi un parte¬ner economic im¬por¬tant, dar nu se începe şi ne se termină lumea cu „şantajul” rusesc la adresa noastră şi a lumii. Pentru că nu noi amplificăm ani¬m¬ozităţilor şi nu noi creăm sfere de interese sau spaţii vitale. Dar mă întreb şi eu când îl citesc pe câte un politolog rus care ne spune că întervenim în Basarabia şi că nu am avea nici un drept, că acel pământ ar fi teritoriu rusesc locuit de români. Spre exemplu, Feodor Lukianov, redactorul şef al revistei „Rusia în politica globală” ne indică faptul că „atâta timp cât Rusia este implicată în situaţia din Republica Moldova ca minimum în Transnistria, vectorul politicii româneşti şi scopurile, care şi le va pune Bucureştiul în statul vecin, Moscova nu poate să le ignore. Şi cu cât mai mare va fi neînţelegerea dintre România şi Republica Moldova, cu atât mai important este ca Rusia să se determine ce vrea ea însăşi de la Chişinău, Tiraspol şi Bucureşti”. Rusia nu renunţă la planurile ei imperiale, încât laboratoarele ei strategice perseverează în propagandă şi ideologie imperială. Cu ce drept?- mă întreb eu ca şi mulţi alţi români basarabeni. Şi ce vină port că m-am născut într-un teritoriu românesc multiplu concesionat şi vitregit de istorie?! Şi ca orice român am o identitate sangvinic moştenită şi trebuie să beneficiez de aceleaşi drepturi naţionale stipulate în legi.
Şi totuşi miră simpla coincidenţă de mesaj comun al comentatorului Iliescu cu cel al extremiştilor ruşi, care ne spun că a reînviat strigoiul cu numele de „rusofobia”…