Românii nu mai cred în sintagma “Ai carte, ai parte”

Mai mult de jumatate dintre români nu au cumparat cărţi în 2009. Non-consumul de cărţi a urcat de la 46 % în 2008, la 51%, potrivit unui studiu prezentat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii.Evoluţia era previzibilă, dar ea s-a produs abia în primul an al crizei financiare mondiale. Monica Stroe, cercetător la Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, a prezentat, la Libraria Cartureşti de la Muzeul Ţaranului Român, concluziile dramatice bazate pe cercetări realizate de Centru în perioada 2005-2009, în cadrul campaniei “În căutarea cititorilor celebri”. Campania iniţiată recent de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional are drept scop promovarea lecturii în randul tinerilor.
În 2009, faţă de anul trecut, a scazut şi consumul de muzica şi filme. Astfel, 71% dintre respondenţi nu au cumpărat filme, faţă de 53% în 2008. La albume muzicale evoluţia a fost cea mai dramatică (63%, faţă de 30%).
Potrivit unui alt studiu, efectuat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, în 2005, 55,4 % nu au citit deloc carţi în cursul aceluiaşi an. Acelaşi studiu a revelat faptul că aproximativ 5% din populaţie nu cumpară carţi, dar împrumută sau primeşte. Potrivit unor date mai recente, din 2008, 34% din respondenţi nu citesc cărţi, articole, reviste de specialitate şi 22% citesc o data sau de doua ori pe luna.
Centrul de Studii în Domeniul Culturii a elaborat şi patru profiluri de cititori. Primul este tipul orientat spre carieră, reprezentat de tineri (21 – 30 de ani), cu o proporţie mai mare de femei, salariaţi cu studii superioare sau studenţi din mediul urban (mai ales din oraşe din regiunea vest, centru şi nord-vest), cu părinţi cu studii superioare sau medii, cu venit / membru familie peste 150 de euro.
Aceştia sunt cunoscători ai mai multor limbi străine, slabi consumatori de programe TV (se uită însă la programe informative şi culturale) şi cititori intensivi de literatura de specialitate, în română sau în limbi straine. Cel de-al doilea tip – cititori ocazionali – este reprezentat de femei casnice, muncitori, lucrători pe cont propriu, fără studii superioare, necunoscatori de limbi straine; locuiesc în familii cu venituri reduse pe persoană.
Nu citesc decat rar (sau deloc), dar se uita la televizor destul de mult, la programe de divertisment. Tipul achizitiv se constituie din subiecţi între 40 şi 50 de ani, migranţi de la ţară la oraş, cu studii medii. Sunt posesori de biblioteci mari (peste 500 de volume).
Se uita foarte mult la televizor, la toate genurile de programe. O proporţie semnificativă din cei care reprezintă acest tip sunt patroni, cunosc o limba străina şi fac din stocul de cultură un capital (pentru familie sau “pentru orice eventualitate…”).
Ultimul tip de cititori practică un consum educaţional sau de necesitate. Sunt persoane din zone fără infrastructură culturală publică. Aceştia se uita destul de des la televizor şi practică un consum educaţional sau “de necesitate”, opus consumului cultural “de lux”, care include beletristica de ficţiune, eseistica, volumele de artă.