1 Decembrie este Ziua care ne întoarce în istorie. Anul 1918 a fost anul de glorie a României. A fost anul celor trei uniri. Basarabia, Bucovina şi Transilvania.Iar 1 decembrie a devenit anul Românilor de pretutindeni. Şi când ne gândim că ieri a fost Ziua Sfântului Andrei, sfântul ocrotitor al poporului român. Iar Ziua românilor de pretutindeni cred că se sărbătoreşte în acelaşi context cu cea a Sfântului Andrei, ocrotitorul României. Dar anul 1918 a însemnat împlinirea României.
Pentru că, după ce, la 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău, for reprezentativ al Basarabiei autonome, care adoptase, la 2 decembrie 1917, Declaraţia de constituire a Republicii Federative Moldoveneşti, a hotărât unirea cu Regatul României la 27 martie 1917. Prin acest act, s-a revenit la Moldova seculara, a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, la el adăugându-se hotărârea Consiliului Naţional Român din Bucovina, pentru unirea cu Ţara-Mamă, la 15 noiembrie 1918. Şi doar la două săptămâni, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, cu o sută de mii de participanţi, consfinţea, prin semnătura celor 1228 de „aleşi”, unirea Transilvaniei cu România: 1 decembrie 1918 devine ziua de naştere a României Mari, ţară „dodoloată”, cum i-a zis în copilărie Lucian Blaga, şi care s-a înfăptuit sub regele Ferdinand I „Întregitorul”.
Destinul istoric a făcut ca pe parcursul timpului cele trei teritorii româneşti au fost vitregite. Doar Transilvania a revenit la matca naturală şi bate un puls românesc. Basarabia şi Bucovina au fost răpite de Rusia sovietică şi mai zăbovesc deocamdată să reanime trupul încă sfârtecat al Ţării.
Există totuşi un dor pentru un 1 decembrie 1918. Este ziua în care a renăscut România Mare. În anul 2009 acest dor exprimă temeiurile Reîntregirii din 1918 sunt bazate pe dreptul istoric, etnic şi pe consensul poporului român. Azi am serbat Ziua naţională la Alba Iulia, pentru că într-acolo se întorc privirile noastre…
Doamne ajută, Ţară!
Doamne ajută, Naţiune Română!
