Cu toate că, din punct de vedere geo-politic, România se află situată în sud-estul continentului european, fiind membră a Uniunii Europene şi a alianţei nord-atlantice (fapt recunoscut pe plan mondial), totuşi preşedintele în funcţie, Traian Băsescu pare că nu cunoaşte aceste informaţii şi consideră România drept ţara “mogulilor”, plasând-o astfel geografic pe subcontinentul Indian, iar istoric în Evul Mediu, în perioada imperiului mogul.Întrucât preşedintele în funcţie foloseşte atât de des, în alocuţiunile sale, substantivul “moguli”, pentru a-şi defini adversarii politici, cred că este opoirtun a aduce puţină lumină asupra acestui termen care, deşi este folosit în vorbirea curentă de către multe persoane, totuşi nu este cunoscut, fiind utilizat nu ca şi o comparaţie, ci ca un nume generic ce încorporează categoria oamenilor de afaceri.
Cine sunt “mogulii”? Auzim despre ei la fiecare ieşire a preşedintelui pe canalele media, dar sunt convins că puţini ştiu despre ce este vorba, asimilând doar substantivul în cauză cu un adjectiv pentru domnii Pastriciu, Vântu şi Voiculescu.
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, substantivul “mogul” defineşte, la propriu, o persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India, iar în sens figurat, o persoană foarte importantă cu puteri discreţionare.
Nu întreprind acest demers pentru că sunt un fan al oamenilor de afaceri. Nu. Sunt un om cu vederi de stânga. Cred în continuare că omul e cel mai preţios capital, că viaţa se trăieşte la timpul prezent şi că interesele umanitare trebuie să primeze în faţa celor economice. M-am săturat până peste cap de această “moguliadă” a preşedintelui, menită să învrăjbească, să dezbine şi să manipuleze electoratul român.
Din punct de vedere istoric, Imperiului Mogul a fost o importantă putere imperială pe subcontinentul indian între începutul secolului al XVI-lea şi mijlocul celui de-al XIX-lea.
În momentul de maximă dezvoltare, pe la anul 1700, Imperiul Mogul controla aproape întreg subcontinentul indian şi regiuni întinse ale Afganistanului. Populaţia imperiului este estimată între 110 şi 130 de milioane de locuitori, cu un teritoriu de peste 5 milioane de kilometri pătraţi. După anul 1725, imperiul a intrat într-un proces rapid de declin. Declinul imperiului a fost explicat prin izbucnirea războaielor de succesiune, a unor revolte locale generate de crizele de combustibil, prin creşterea conflictelor religioase şi prin acţiunea distructivă a colonialismului britanic. Ultimul împărat, Bahadur Shah al II-lea, a cărui stăpânire ajunsese să se limiteze doar la regiunea oraşului Delhi, a fost luat prizonier şi mai apoi exilat de britanici după izbucnirea revoltei indienilor din anul 1857.
Perioada clasică a Imperiului Mogul a început odată cu urcarea pe tron în 1556 a lui Akbar cel Mare şi s-a încheiat cu moartea lui Aurangzeb din 1707. Imperiul a mai continuat să existe pentru următorii 150 de ani. În această perioadă, imperiul a fost caracterizat de o administraţie supercentralizată.
Akbar cel Mare, numit Jalaludin Muhammad Akbar sau Akbar cel Mare (1542 -1605) este Marele Mogul – adică suveranul absolut – al Imperiului Mogul între anii 1556-1605. Akbar era un militar, filozof şi gânditor, fiind preocupat de căutarea credinţei adevărate. El a chemat la curte reprezentanţi ai diferitelor religii, printre care şi pe iezuiţii portughezi, ca de exemplu Rodolfo Acquaviva din Goa sau rabinul evreu Moses de Tudela, petrecandu-şi zilele în dezbateri religioase, înregistrate de scribi şi traduse în limbile participanţilor.
Poate datorită faptului că sunt un produs al şcolii româneşti – care în viziunea domnului Băsescu produce “tâmpiţi” – nu vad similitudinea, paralela, dintre adevăraţii mogului pe de o parte, şi clasa politică românească, eşecul unui mandat prezidenţial, oamenii de afaceri şi campania electorală pe de altă parte.
Dar, poate că pentru domnul Băsescu, legăturile sunt mai mult decât evidente, întrucât – potrivit propriilor declaraţii – nu a fost un elev prea strălucit. Cred că preşedintele are mari carenţe în ceea ce priveşte istoria şi filosofia, fapt atestat, în opinia mea, de etica “profesională” pe care a evidenţiat-o în cei 5 ani de mandat.
În viziunea mea, în sens figurat bine-nţeles, “marele mogul” este tocmai Traian Băsescu, întrucât dispune de puteri discreţionare, ignorând opinia celorlalţi, adică tocmai ceea ce mediază între universal şi particular. Marele mogul, în virtutea puterii sale, “ascultă” pe toată lumea, graţie dezvoltării tehnologiei, şi acţionează precum cer interesele sale.
Abia aştept să se sfârşească această campanie electorală, să treacă şi turul doi, epoca băsesciană să devină de domeniul trecutului, iar liniştea politică să pogoare şi asupra ţării noastre.
Sunt convins că nu ne va fi uşor, că nu există soluţii miraculoase de redresare economică aplicabile “peste noapte”. Dezastrul economic nu poate fi pus doar pe seama mandatului Băsescu. Dezastrul economic este urmarea firească a unor politici greşite duse în ultimii 20 de ani, nu în favoarea României, ci în favoarea “lumii” în care dorim să ne integrăm, “lume” care caută să-şi inventeze clienţii. Noi nu suntem “jucători” în această lume, nu suntem perteneri egali decât la nivel declarativ. Putem însă a ne schimba “statutul”, dacă există o voinţă politică în acest sens, menită a coaliza toate forţele pe direcţia cea bună, o voinţă care să ştie şi să acţioneze în favoarea naţiunii, întrucât nu e tot una “a face ce ştii” cu “a şti ce faci”.