Delia Cenan și-a făcut debutul literar prin apariția primului său roman intitulat „Roata vieții”. Lansarea a avut loc azi, la librăria Diverta, prilej cu care Octavian Sergentu și Constantin Zărnescu au adresat câteva cuvinte autoarei și au vorbit despre carte.Romanul este închinat celor doi copii ai săi, Georgia și Bogdan, și începe cu un paragraf extras dintr-un „Jurnal literar” propriu, pe care doamna Cenan l-a scris pe parcursul mai multor ani, dar care nu a văzut încă lumina tiparului. Delia Cenan spune despre acesta că „mai târziu a devenit roman , a curs pur și simplu, așa cum curge apa unui izvor peste roata de moară. Și așa cum izvorul ajunge râu, apoi râul fluviu, așa a ajuns și din paragraful acela un roman”. Aceasta mai afirmă că a întâlnit multe persoane care au spus că au descoperit în carte sufletul ei, însă doamna Cenan ține să precizeze că personajele sunt pur fictive și că în romanul conține și notițe din jurnalul său literar.
Cartea tratează cazurile dramatice a două fete de aceeași vârstă și cu același nume, Ioana, care s-au întâlnit într-un orfelinat. Pe lâgă faptul că cele două devin foarte bune prietene și se aseamănă la chip, fetele sunt înfiate de aceeași familie. Dar, în momentul în care părintele adoptiv moare, fetele trebuie să se descurce pe cont propriu, iar situația se complică atunci când una dintre ele moare în timp ce dă naștere unei fetițe, Andreea. Copilul rămâne în grija celeilalte Ioane, iar la 10 ani ajunge la o mătușă. Cu timpul, Andreea, devine o adolescentă educată, iar în momentul în care intră la facultate, viața ei se schimbă radical. Cunoaște persoane pe care le-a căutat demult și care ar fi trebuit să îi fie aproape la nevoie.
În ceea ce privește cariera ei literară, autoarea cărții „Roata vieții” declară că „de când am învățat să scriu și să citesc, mi-a plăcut să scriu și să citesc”. Aceasta a început să scrie poezii de la vârsta de opt ani, când era în clasa a doua. Apoi, de la 10 ani a început să scrie și compuneri sau eseuri, pe care le ținea „în sertar sau pe care le citeau părinții ori învățătoarea”. Scriitoarea mai afirmă că deja a început să lucreze la cel de-al doilea roman, asupra cărui nume și conținut nu s-a hotărât încă, dar speră ca totul să curgă, din nou, de la sine, pentru că „doar așa poate crea cu adevărat ceva frumos”.
