Parlamentul European a aprobat Executivul comunitar condus de Jean-Claude Juncker, cu 423 de voturi „pentru”, 209 voturi „împotrivă” şi 67 de abţineri. Echipa lui Juncker a dispus de sprijinul principalelor două grupuri politice din Parlamentul European, conservatorii de la PPE şi socialiştii.
Ce-l face pe Jean-Claude Juncker simpatic sau măcar interesant și ce îl diferențiază de colegii săi europeni care ne adorm cu poveștile lor? Juncker dă impresia că spune lucrurilor pe nume și mai ales, are arta împachetării mesajelor. Un discurs al lui Juncker sau un simplu răspuns la o întrebare sunt adesea un deliciu. Dar ce se ascunde în spatele retoricii? se întreabă analiștii RFI România.Primul președinte ales al Comisiei Europene din istoria comunitară, Jean-Claude Juncker , s-a născut in Marele Ducat al Luxemburgului, la Redange-sur Attert , în 1954. Studiile secundare le-a urmatt în Belgia iar pe cele universitare în Franța, la Strasbourg. Jurist de formație, avocat din 1980, Juncker nu a practicat niciodată această meserie.
Foarte tânar el a intrat în politică, fiind, în anii 70 una din speranțele Partidului Popular Creștin Social din Luxembourg.
La 28 de ani, el era secretar de stat în Minsterul Muncii, pentru a fi mai apoi minstrul muncii și ministru de finanțe. Din 1995, el a condus timp de aproape 19 ani guvernul luxemburghez iar din 2005 el a fost președinte al Eurogrupului pentru 8 ani.
Această carieră și prestanța sa socială, aerul său doct și înțelept l-au impus treptat pe scena europeană. Iar umorul său fin și retorica sa l-au consacrat pe această scenă.
Toate conferințele de presă de la Bruxelles de după reuniunile maraton ale Eurogrupului în plină criză financiară erau animate de spiritul lui Juncker, fie că ele se petreceau la miezul nopții sau la patru dimineața.
Concediindu-l odată pe Joachim Almunia, pe atunci comisar european al Economiei, de la o întâlnire cu presa, Juncker a pretins că acesta trebuie să plece pentru a-și lua consemnul de vot. A doua zi erau alegeri în Spania.
Citîndu-l de curând pe Charles De Gaulle în timpul unei dezbateri, Juncker a completat cu auto-ironie:” Nu știu ce mi-a venit să spun asta, nu oricine poate fi un De Gaulle”.
Un european convins, mare adept al extinderii UE spre est și al extinderii NATO, Juncker a adus mereu susținerea Luxembourgului unor țări ca România, ale căror șanse uneori pareau să dispară. „Eu am crezut mereu în țara asta”, îmi spunea Juncker la București în 2008, la Summitul NATO.
Citiți mai mult AICI
