Economia României dă semne că duduie din nou. Motoarele creşterii seamănă, în mod îngrijorător, cu cele de dinainte de criză. O importantă companie din industria cimentului a raportat o creştere a vânzărilor cu 25 la sută în primul semestru al acestui an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Axioma este clară: atunci când creşte industria cimentului, creşte şi sectorul construcţiilor. Ceea ce se şi întâmplă. Construcţiile cresc după o lungă perioadă de scădere, dar ceea ce impresionează este amplitudinea saltului făcut de companiile din industria cimentului. Creşterea cu 25% vine ca urmare a comenzilor mai mari din sectorul rezidenţial şi din cel nerezidenţial, scrie RFI România.Sectorul rezidenţial arată creşterea apetitului populaţiei şi al investitorilor instituţionali pentru locuinţe şi spaţii de birouri. De altfel, numărul autorizaţiilor de construcţie a crescut cu 3%, în primul semestru al acestui an, chiar dacă încă este mai mic decât cel din anul 2008.
Surpriza creşterii vine dinspre sectorul nerezidenţial, pentru că nu vedem proiecte importante de infrastructură aflate în construcţie.
Explicaţia avântului zonei rezidenţiale vine şi dintr-o altă informaţie. Băncile româneşti au atins, în luna iunie, un nivel record, care îl depăşeşte şi pe cel din perioada boomului imobiliar, al creditelor în lei. Este adevărat că, dacă privim creditarea în ansamblu, cifrele sunt mai mici, pentru că volumul creditelor în valută este în scădere. Dar împrumuturile în moneda locală sunt în creştere şi nu vorbim doar de creditele ipotecare sau imobiliare, ci şi de cele de consum.
Aşadar, scăderea dobânzilor combinată cu creşterea salariilor a dat un impuls creditării. De data aceasta, aşa cum îi sfătuieşte de mulţi ani guvernatorul BNR pe români, creşte spectaculos creditarea în lei.
Avem, aşadar, creştere în sectorul imobiliar şi creştere a creditării. Să adăugăm, aici, şi sporirea consumului, care începe cu produsele alimentare de bază. Producătorii români raportează creşteri ale vânzărilor care vin după scăderea, din luna iunie, a TVA pentru aceste produse. Efectele s-au văzut rapid, creşterea vânzărilor fiind între 5% şi 10% în numai două luni de la aplicarea măsurii.
Dar creşterea consumului nu se opreşte la produsele alimentare. Vânzările de produse electrocasnice şi cele de folosinţă îndelungată au crescut şi ele în primul trimestru al acestui an, cu 15%. Ceea ce, din nou, seamănă cu anii de boom, 2007 şi 2008.
În contrast cu cifrele macroeconomice şi evoluţiile din construcţii şi sectorul bancar, ”Ziarul financiar” publică declaraţiile unui antreprenor român din domeniul agriculturii care a luat decizia de a-şi vinde compania către un investitor străin. Omul de afaceri declară, cu evidentă mâhnire, că a obosit după 15 ani să fie antreprenor şi că lupta firmelor româneşti cu companiile multinaţionale este inegală din perspectiva accesului la finanţare.
La polul opus, câteva companii poloneze fac traseul invers. Se finanţează prin Bursa de la Varşovia şi preiau compania-mama. Desigur, nu este o regulă, dar, în ultimii 10 ani, sunt companii poloneze care s-au extins în afara ţării preluând firme de pe alte pieţe.
Avem, aşadar, creştere a sectorului imobiliar, un salt al consumului şi un boom al creditului. Vă sună cunoscut? Sigur că da. Păstrând, deocamdată, proporţiile, seamănă cu peisajul economic românesc din anii 2007 şi 2008.
Trebuie însă să stricăm petrecerea din România şi să privim către economia globală, acolo unde există destulă îngrijorare. La căderile burselor din China se adăugă scăderea preţurilor materiilor prime şi scăderea monedelor în raport cu dolarul din câteva economii emergente, precum Turcia, Brazilia, Mexic, Columbia şi Argentina. Deprecierea monedelor ar putea fi doar începutul problemelor pe care economiile emergente dependente de preţul materiilor prime ar putea să le aibă şi o dată cu ele economia globală.
