Istoricii consideră că cel care avea să devină Carol al II-lea al României a fost regele cu cele mai mari defecte, dar şi cu cele mai mari calităţi. Unul dintre defectele lui Carol al II-a fost inconstanţa, iar un altul a fost impulsivitatea. Acestea l-au dus în iulie 1919 în pragul unui scandal de proporţii.
Principele Moştenitor Carol mai provocase greutăţi părinţilor săi, Regele Ferdinand I şi Regina Maria, cu un an înainte, în 1918, când deghizat, a trecut frontiera româno-rusă şi a mers la Odesa pentru a se căsători cu Ioana Zizi Lambrino. Această căsătorie era o încălcare a Constituţiei şi a Statulului Familiei Regale a României, pentru că fusese încheiată fără autorizarea şefului Casei Regale. De asemenea, şi faptul că Ioana Zizi Lambrino era o româncă reprezenta o problemă, deoarece liderii politici doreau ca Principele Moştenitor al României să încheie o căsătorie cu o reprezentantă a unei alte ilustre familii domnitoare.
Drept urmare, căsătoria încheiată la Odesa în 1918 a fost anulată de o instanţă românească. Lucrurile, însă, s-au complicat, deoarece Carol nu dorea să renunţe la legătura cu Zizi Lambrino, iar din această relaţie s-a născut un băiat, pe nume Mircea, socotit drept ilegitim, în ciuda faptului că a fost recunoscut de Principele Carol.
În acest context, Carol a renunţat a doua oară la titlul şi prerogativele de Principe Moştenitor. Şi de această data, părinţii săi l-au convins să revină asupra deciziei sale. Principele Carol a fost trimis într-un turneu mondial pentru a reprezenta Coroana Română, iar în 1921 s-a căsătorit cu Principesa Elena a Greciei şi Danemarcei, iar din această căsătorie a rezultat cel care avea să devină regele Mihai I. Însă căsătoria nu a durat foarte mult, deoarece Carol al II-lea a renunţat, din nou, la titlul de Principe Moştenitor, în 1925, şi a plecat în Franţa, cu amanta sa, Elena Lupescu.
Totuşi, Carol al II-ea a devenit rege al României în 1930, la 3 ani după moartea tatălui său. Între timp, România fusese condusă de un Consiliu de Regenţă, în numele fiului său, Mihai I. Regele Carol al II-le a rămas pe tron 10 ani, până în septembrie 1940, când a renunţat la coroană, pentru a patra şi ultima oră, în contextul în care România pierduse Basarabia, Bucovina de Nord, Transilvania şi Cadrilaterul.
Regele Carol al II-lea a murit în exil, în Portugalia, iar rămăşiţele sale pământeşti au putut fi aduse în ţară de abia după căderea comunismului.
Ascultaţi AICI întregul reportaj RFI.
