Războiul din Granada (1482–1492) a fost purtat de regina Isabela I a Castiliei și Ferdinand al II-lea al Aragonului împotriva Emiratului Nasrid al Granadei, încheindu-se cu înfrângerea Granadei și sfârșitul stăpânirii islamice în Peninsula Iberică.
În timpul Războiului din Granada, Emiratul Granadei era ultimul stat musulman din Iberia, slăbit de războaie civile interne, luptele pentru succesiune și loialitățile divizate. Deși încă bogat și puternic apărat, declinul economic și taxele mari au pus presiune pe populație, lăsând Granada vulnerabilă, în ciuda faptului că menținea o armată capabilă.
Frontiera dintre Granada și Castilia a fost martora unor raiduri constante și a unor armistiții schimbătoare, cu un control central redus. Conflictul s-a oprit în timpul Războiului de Succesiune Castilian (1475–1479), dar după victoria Isabelei și uniunea ei cu Ferdinand de Aragon, Castilia și Aragon s-au unit și și-au putut îndrepta întreaga atenție către Granada.
În ciuda unui armistițiu, Granada a atacat Zahara în decembrie 1481, înrobind populația și provocând război. Castilia a răspuns prin ocuparea orașului Alhama în 1482, marcând începutul Războiului din Granada. Conducătorul Granadei, Abu Hasan, nu a reușit să o recucerească, iar conflictul intern a slăbit curând partea musulmană când fiul său, Boabdil, s-a revoltat.
Etapa finală a Războiului Granadei
Capturat de creștini în 1483, Boabdil a fost eliberat pentru a lupta împotriva tatălui său, adâncind războiul civil din Granada. Până în 1485, Abu Hasan a fost înlocuit de fratele său al-Zagal, în timp ce forțele creștine au capturat rapid orașe cheie precum Ronda și Marbella. Boabdil s-a întors ulterior ca un conducător susținut de creștini, acționând ca vasal al lui Ferdinand și Isabella în schimbul unei autorități limitate.
În 1487, Castilia a vizat Malaga, principalul port al Granadei. După capitularea lui Velez-Malaga, Málaga a căzut în urma unui asediu lung, iar populația sa a fost aspru pedepsită, o lovitură decisivă care a făcut imposibilă independența Granadei. Diviziunile interne au continuat, Boabdil controlând Granada, în timp ce al-Zagal deținea fortărețele estice.
În 1489, creștinii au asediat și au capturat Baza după șase luni, ceea ce a dus la capitularea lui al-Zagal. Boabdil s-a revoltat apoi, dar, izolat și fără ajutor străin, a fost închis în Granada. După un asediu de opt luni, Granada s-a predat în baza Tratatului de la Granada, iar orașul a căzut pe 2 ianuarie 1492, punând capăt dominației musulmane în Iberia.
Războiul a fost decis în mare măsură de superioritatea Castiliei în artilerie, logistică și coordonare, în timp ce Granada a fost slăbită de războiul civil și de efectivele limitate de oameni. Conflictul a servit și ca antrenament pentru succesele ulterioare ale Castiliei în războaiele italiene.
Care au fost consecințele căderii Granadei
Căderea Granadei în 1492 a fost sărbătorită în întreaga Europă creștină ca o victorie majoră asupra Islamului, echilibrând pierderea anterioară a Constantinopolului, în timp ce scriitorii musulmani au reacționat cu disperare.
Termenii de capitulare au fost inițial generoși, permițând libertatea religioasă, emigrarea și drepturile de proprietate, iar Granada a rămas în mare parte stabilă timp de câțiva ani. Boabdil a plecat curând în exil în Maroc. De-a lungul timpului, Castilia a revocat aceste protecții sub cardinalul Cisneros, impunând convertiri și represiuni, ceea ce a dus la revolte și instabilitate pe termen lung, culminând cu expulzarea maurilor după rebeliunea din Alpujarras.
Castilia a beneficiat cel mai mult de pe urma războiului, anexând complet Granada în ciuda costului său enorm, în timp ce Aragon a câștigat sprijin politic pentru interesele sale în străinătate. Cucerirea a influențat profund cultura spaniolă, inspirând literatura, teatrul și cântecele. Astăzi, căderea Granadei este comemorată anual pe 2 ianuarie, o tradiție care rămâne controversată din punct de vedere politic în Spania modernă.
Surse:
- Joseph F. O’Callaghan, O istorie a Spaniei medievale.
- L. P. Harvey, Spainia islamică, 1250–1500.
Foto: Pictură care înfățișează familia lui Muhammad al XII-lea în Alhambra la câteva momente după căderea Granadei.
Citește și:
Alhambra a fost cetatea andaluză care a stăpânit apa
În 711, Bătălia de la Guadalete a dus la cucerirea peninsulei Iberice
