Mâine, în piaţa Lucian Blaga, se va desfăşura mitingul electoral al candidatului la preşedenţia României, domnul Traian Băsescu, miting programat să înceapă în jurul orei 10.30.S-a zis cu liniştea clujenilor! S-a zis cu “unda verde” a ex-primarului Boc. Iar devieri ale circulaţiei, iar nervi ale şoferilor, iar poliţişti peste poliţisti pe metru pătrat, iar promisiuni fără acoperire din partea “catindatului”, iar vorbe goale, iar hăhăieli electorale încheiate cu baia de mulţime obişnuită şi “pupături în piaţa publică”. Ce mai? Ca-n viaţă: necazul unora, bucuria altora. Am aşa o presimţire sumbră referitoare la faptul că forţele de ordine vor fi prea ocupate cu asigurarea liniştii publice în zona centrală, lăsând restul urbei la mâna cui o vrea să-şi încerce norocul. Precedentul a fost creat: jaful sucuraslei Mănăştur a Băncii Transilvania, tocmai în timpul în care se afla la Cluj premierul Boc. Mă întreb, firesc, “Ce o fi mâine?”
Privesc afişele electorale ale lui Băsescu: sub potretul acestuia scrie doar atât “Preşedintele”. Deci el e “Unsul”, “Cel ales”, “Conducătorul” şi, încet încet, lanţul sinonimelor mă duce în mod inevitabil la Führer. Şi ce e rău în asta? Are vreo conotaţie? Nu, nici vorbă, pentru că substantivul Führer provine din limba germană şi se traduce prin „conducător” sau „ghid”, fiind derivat din verbul führen care înseamnă a conduce. Şi cum altfel este cel care ne conduce destinele spre un trai “extraordinar de bun în următorii 15 – 20 ani”, dacă nu un “Conducător” în română, “Leader” în engleză, “Capo” în italiană sau “Führer” în germană?
Am mai văzut o ciudăţeniei: în mijloacele de transport în comun, pe lângă afişele electorale ale “Preşedintelui”, barile destinate susţinerii călătorilor, au fost “ornate” cu mânere de plastic, inscripţionate cu mesajele “Conducătorului iubit”: “De ce le e frică nu scapă!” şi “Hai la referendum!” Nimic de la ceilalţi candidaţi la preşedenţie. Eu ştiam că transportul în comun este asigurat de către o regie autonomă. Cât o fi de autonomă? Dar, să trecem peste acestă întrebare. Mânerele respective mi-au amintit de vremea în care eram copil. Puştii obişnuiau să-şi dea porecle unii altora. În cazul în care cineva era nemulţumit de porecla primită, îi replica “naşului” – celui care îl botezase în felul respectiv – “Cine zice lui îşi zice!”. O fi vreo premoniţie a domnului Băsescu? Se teme de ceva anume şi crede că nu va scăpa? Posibil. Pot să-l încredinţez pe domnul preşedinte că poporul român, în înţelepciunea lui, a lansat următoarea sintagmă : “Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus”.
Ei, şi dacă tot “suntem urmaşi ai lui Traian …. Băsescu” – precum concluzionase cu câteva săptămâni în urmă doamna Elene Udrea (pe care aş putea-o numi “ministru de renume mondial al turismului”) am simţit nevoia să-mi aduc şi eu obolul la turismul electoral al Preşedintelui şi să-i închin câteva versuri, parafrazându-l pe Mihai Beniuc, în speranţa că voi “trăi bine!”.
Băsescu e-n toate: e-n cele ce sînt / Drept împrumuturi împovărătoare.
Dezastrul în care e-al nostru pământ / Ctitor pe marele “Escu” îl are.
Trăim în miezul unui ev aprins,/ În epoca băsesciană.
Nu ştiu cum poate a fi stins: Cu Crin, Oprescu sau cu Geoană?
Vom afla în curând.
