Se pare că preşedintele suspendat, Traian Băsescu, pe lângă aureola de “preacinstit” emanată din discursurile sale de campanie, aspiră la o nouă poreclă şi anume la aceea de “preacuvios”. Cel care este “preacinstit” e musai să fie şi sfânt. Astfel, după ce a format şi a reformat România după chipul şi asemănarea sa, a decis să dea o mână de ajutor şi la sporul demografic al “Împărăţiei cerurilor”.La o întâlnire cu Grupul de dialog social (GDS), din 18 iulie, Traian Băsescu a făcut următoarea afirmaţie: „Pe procesul de reducere a personalului bugetar, au fost disponibilizaţi 210.000 de oameni din sectorul bugetar. Aţi auzit vreo activitate care nu se mai poate desfăşura? Că or mai fi nişte probleme în sectorul sanitar, dar aici este cu totul altceva, încă avem vreo 100.000 de paturi în plus faţă de ce trebuie să avem ca normă. Dar nu reforma sănătăţii, că acolo m-am împiedicat, acolo s-a rupt aţa şi a trebuit să fac pasul înapoi pentru că dacă ar fi trecut atunci în dezbatere publică şi pe urmă prin asumarea răspunderii, astăzi o aveam şi începeam să construim şi noul sistem de sănătate”.
Da, e perfect adevărat: dacă nişte “puşcăriabili” – ca să citez din elocinţa de campanie a preacinstitului – nu s-ar fi opus, “astăzi (…) începeam să construim şi noul sistem de sănătate”, menit să îi apropie mai repede pe pacienţi de Dumnezeu. Reforma ar fi avut drept finalitate reducerea presiunii pe bugetul asigurărilor sociale, prin ieşirea pe cale naturală din sistem a celor bolnavi, urmare a “vindecării” definitive, prin mutarea lor “la loc cu verdeaţă de unde a fugit toată durerea şi întristarea”. Aşadar, “noul sistem de sănătate” al preacuviosului Băsescu, ilustrează simbioza dintre materialitatea lumii şi planul imaterial, prin care ambele au doar de câştigat: bugetul asigurărilor de sănătate are bani suficienţi, iar “Împărăţia cerurilor” creşte simţitor, din punct de vedere demografic.
