Emil Boc a câștigat un nou mandat de primar la Cluj-Napoca, ce-i drept, cu un procent mai scăzut decât la alegerile precedente, iar președinția Consiliului Județean Cluj rămâne la PNL. Aflați cum vede aceste rezultate politologul George Jiglău, cercetător la Centrul pentru Studiul Democratiei și lector la UBB.
Rep: Emil Boc a câștigat un nou mandat de primar. Cum vedeți acest rezultat?
George Jiglău: Cred că rezultatul este surprinzător, mai ales din perspectiva scorului mare obținut de candidatul la primărie, situat pe locul doi, domnul Sărmaș. Bineînțeles că și procentul cu care a câștigat Emil Boc aceste alegeri, comparativ cu cel precedent, poate fi luat în discuție, pentru că sunt 20 și ceva la sută din voturi care pare că s-au pierdut. Dar, după mine, faptul că Emil Boc reușește relativ confortabil totuși să fie reales primar la 20 de ani după ce a fost ales prima dată, spune ceva despre forța politică pe care o are încă la nivel local, deși cu siguranță că sunt niște întrebări pe care trebuie să și le pună, legate de felul în care este perceput el ca lider politic și felul în care sunt percepute proiectele pe care le-a lansat, pe care și le-a asumat și, mă rog, pe care a pariat. Poate cariera lui de primar și pe care va trebui să le păstorească în următorul mandat. În ceea ce privește rezultatul candidatului de pe locul 2, cred că spune mai multe. Poate despre opoziția la Emil Boc din Cluj, opoziția pe care sunt capabili sau mai degrabă nu sunt capabili să o să să-i dea o formă partidele politice. Și asta bineînțeles că nu e o chestiune pe care o vedem acum, la aceste alegeri. E ceva care s-a acumulat de mulți ani încoace. Da, Emil Boc rămâne imbatabil, dar rămâne imbatabil în raport cu partidele politice și prestația acestora din Cluj.
Rep: Credeți că se va întâmpla același lucru pe care l-a experimentat la un moment dat Gheorghe Funar, în care nu putea să lucreze cu Consiliul Local pentru că era total potrivnic? Credeți că se poate întâmpla așa ceva și la noi?
George Jiglău: Nu cred că suntem încă în acel scenariu, totuși. Gheorghe Funar era un alt tip de politician, un alt tip de lider politic local. Mă refer mai ales la genul de proiecte sau de idei pe care încerca să le implementeze în administrație. Bineînțeles că și în cazul lui Emil Boc, relația cu precedentul Consiliul Local, mai ales cu opoziția, atâta cât a fost în recentul Consiliu Local, nu a fost cea mai bună și i s-a reproșat de multe ori faptul că nu are un ton tocmai potrivit în dialogul pe care îl are cu opoziția. Pe de altă parte, cred totuși, poate așa, dintr-o doză de optimism precaut, că genul de discuții pe care le avem acum pe agendă în Cluj-Napoca obligă atât primarul, cât și Consiliul Local și opoziția față de Emil Boc în Consiliul Local să păstreze per total, o atitudine constructivă, chiar dacă tonul în anumite ședințe s-ar putea să nu fie cea mai cea mai prietenoasă. Clujul este acum angrenat într-o dinamică foarte complicată. Sunt aceste proiecte mari de infrastructură care sunt pe agenda tuturor, care ne-au plăcut sau nu. Ele au au început și, în același timp, Clujul are niște probleme structurale pe care care vin derivă oarecum din felul în care s-a dezvoltat orașul, într-un ritm foarte accelerat în ultimii 20 de ani și care a venit la pachet cu multe inegalități sociale, cu prețurile foarte mari la locuințe, la chirii, lucruri pe care le știm deja de ani, mulți prețuri care țin de nivelul de trai, de calitatea vieții în general, din ce în ce mai mai scumpe, din ce în ce mai mult. Vorbim despre o provocare care ține de diversitate în Cluj-Napoca, care trebuie să i se dea un răspuns, să primească un răspuns adecvat din partea comunității locale. Deci, toate aceste chestiuni sunt relevante atât pentru agenda primarului, cât și pentru agenda opoziției. Și pe asta mă bazez când spun că nu avem de ales decât cu toții comunitatea clujeană, și opoziția și puterea din Consiliul Local, din Primărie să păstreze, per total, un ton cât mai propice dialogului.
Rep.: Ce se întâmplă la Consiliul Județean? Avem vreo surpriză acolo?
George Jiglău: Eu cred că victoria lui Alin Tișe va păstra lucrurile oarecum în aceeași logică. Nu e vorba doar de victoria lui Alin Tișe, e vorba și de victoria lui Tișe, coroborat cu victoria lui Emil Boc și cu victoriile pe care le-au obținut primarii, candidații liberali în multe dintre comunele mai ales din jurul orașului și din județ, în general. Deci nu cred că vor fi schimbări foarte mari în ceea ce privește felul în care va funcționa Consiliul Județean. Cred că rămâne oarecum un poate un semn de întrebare sau o variabilă în plus care să zicem că ar putea schimba lucrurile care să vină dinspre politica națională. Deci, dacă vom avea încă patru ani de guvernare PNL, PSD, indiferent cum au arătat competițiile locale în aceste alegeri, în fiecare județ, în fiecare localitate, cele două partide vor trebui să fie cumva și mai toate, mai apropiate, mai mai pe aceeași lungime de undă și de aici să vină poate mai multă stabilitate între ghilimele, ca să folosesc un cuvânt care invocat des.
Rep: Cum comentați rezultatul AUR la europarlamentare?
George Jiglău: Având în vedere care este scorul de la care a plecat sau raportat la alegerile parlamentare din 2020. Orice scor peste acel 8-9 la sută obținut atunci va fi considerat o victorie de către AUR. De altfel, așa a și fost prezentat încă de aseară acest rezultat. Eu cred că nu vorbim despre un scor pe cât de mare ar fi putut să fie dacă nu eram în contextul acestor alegeri comasate. De altfel, a fost unul dintre argumentele invocate la momentul deciziei legate de comasare încercarea de a stopa un pic elanul pe care îl căpătase aur începând din chiar toamna trecută, începutul acestui an. Dacă am fi avut de-a face cu niște europarlamentare clasice, cu o prezență mai scăzută la vot decât ce am avut acum. Probabil că procentul aur ar fi sărit de 20%, dar chiar și așa, procentul e cu siguranță mare. Din nou, raportat la la scorul de la care a plecat. Însă nu cred că în România este semnul cel mai mare de întrebare când vorbim despre scorul obținut de astfel de partide prin Europa. Dacă ne uităm doar la Franța, Germania, Austria, deja vedem că acolo problemele sunt mult mai mari și cu impact în politica internă mult mai mare.
