Salonul de Toamnă Mineralia va fi găzduit de către Muzeul Etnografic al Transilvaniei în perioada 3-5 octombrie 2025.
Ediția din acest an va prezenta un material binecunoscut în lumea bijuteriilor – Chihlimbarul (ambra).
Deși este un material organic, datoritǎ vechimii sale și modului de formare a fost asociat lumii mineralelor.
Chihlimbarul (sau ambra) este rǎșina fosilizatǎ a unor conifere care au crescut pe Pǎmânt cu zeci de milioane de ani în urmǎ. Rǎșina, care este azi chihlimbar, se prelingea din trunchiurile copacilor prin crǎpǎturi spre pǎrțile lor exterioare.
Ȋn condiții extreme, copacii secretau rǎșina excesiv, ca răspuns la schimbǎrile bruște ale climei sau condițiilor de mediu (ex. o erupție vulcanicǎ). Formându-se în condiții de cǎldurǎ și presiune de-a lungul timpului geologic, chihlimbarul pierde compușii volatili întǎrindu-se într-o “piatrǎ de podoabǎ” spectaculoasǎ. Varietatea de culori este mare, de la galben auriu la portocaliu roșiatic, de la alb lǎptos pânǎ la maro închis, devenind astfel un material deosebit de apreciat în lumea bijuteriilor.
Chihlimbarul poate pluti pe apă săratǎ ceea ce a făcut ca popoarele antice sǎ îl numeascǎ “piatra de mare”. Vikingii foloseau chihlimbarul ca monedă de schimb având valoarea aurului.
Grecii antici au descoperit cǎ prin frecarea de un material, chihlimbarul genereazǎ electricitate staticǎ și l-au numit “electron”. Romanii considerau chihlimbarul ca având puteri vindecǎtoare și calitǎți magice, fiind folosit în tratamente sau în ceremonii. Pentru a ajunge cât mai ușor la aceasta resursǎ a fost stabilită o rută comercială numită „Drumul Chihlimbarului”, care lega Roma de coasta Mării Baltice.
Ȋn Evul Mediu, pe teritoriul Ordinului Teutonic, s-a stabilit dreptul exclusiv de a comercializa chihlimbar iar deținerea ilegală de obiecte din chihlimbar era pedepsită. Ȋn secolul al -XVIII-lea, chihlimbarul a fost considerat atât de prețios încât, la comanda Ţarului Rusiei, meșteri polonezi din Gdansk au decorat o întreagǎ salǎ a Palatului din Sankt Petersburg folosind tone de chihlimbar – “Sala de chihlimbar”.
Ȋn zilele noastre, sursa principalǎ de chihlimbar este țǎrmul Mǎrii Baltice. Ȋn lume mai apare în cantitǎți mici în Indonezia și Republica Dominicanǎ. O raritate o reprezintǎ ocurența de chihlimbar din România, județul Buzǎu, satul Colți. Aici s-a format un chihlimbar de culoare roșiatic închis, denumit Rumanit. Ceea ce face chihlimbarul fascinant este faptul cǎ ascunde mistere de milioane de ani conservate în micile bucǎți aurii, într-un mod cum niciun alt material nu a reușit.
