Pentru ce avem în fiecare an revărsări de ape pustiitoare în Ardeal?

„Inundaţiile au ajuns o boală cronică pentru Ardeal. În fiecare an presa vorbeşte de prăpădul făcut de ape în regiuni importante din Transilvania.

Cine nu-şi aminteşte de ravagiile făcute acum doi ani de inundaţiile catastrofale din judeţele Bistriţa-Năsăud, Solnoc-Dăbâca, cari s-au repetat an de an?

Şi guvernul a crezut că votând câteva milioane pentru sinistraţi şi-a făcut pe deplin datoria. Ori nu ajutoare momentane cere Ardealul, ci măsuri de ordin general, de largă perspectivă în viitor, măsuri menite să pună capăt inundaţiilor prin surprindere, de pe urma cărora au de suferit locuitori de-a lungul văilor Crişului, Someşului, Arieşului, Târnavei, Murăşului, Oltului.

De câte ori oameni de stat prevăzători ai României, şi sociologi, n-au dat alarma, că trebuie făcut ceva ca românul să nu mai fie <> sau să nu se mai întrebe dacă cerul aduce un an bun sau un an rău. Ne aducem aminte de un studiu al lui Dobrogeanu Gherea, în care explica atât de limpede, că şi anii de secete, ca şi anii de ploaie, de inundaţii şi de catastrofă au aceiaşi pricină: despădurirea, exploatarea fără sistem al pădurilor.

Codrii atrag ploile, dar în acelaşi timp ştiu să oprească revărsările de apă, căci se infiltrează apă în pământul munţilor, iar pădurile moderează mersul năpraznic al şuvoaielor.

Dar, de câţiva ani, se despoaie mereu Ardealul de codrii lui falnici, fără nici un sistem, fără nici o socoteală, ci din lăcomia de îmbogăţire repede a câtorva exploatatori de păduri. Şi aşa, pe rând, munţii rămaşi fără păduri, nu mai opun rezistenţă apelor nimicitoare. Vin şuvoaiele năprasnice, târând după ele bolovani, blocuri de gheaţă, de piatră, distrugând totul în calea lor. Vin şuvoaiele repezi, umflă râurile, cari se revarsă asupra câmpurilor, satelor, oraşelor, nimicind munca oamenilor.

Cât de prevăzător a fost de pildă bărbatul de stat Petre Carp, care încă acum 35 de ani protesta contra devastării vandalice a codrului. Trebuie împiedicat cu măsuri draconice despoierea ţării de codrii seculari, căci despădurirea ţării este una din pricinele de căpetenie a cronicelor revărsări de apă.

Şi, în al doilea rând, trebuie de inaugurat o acţiune mare de canalizare a apelor Murăşului, Someşului, Crişului, Târnavei, Oltului, ridicat diguri, iazuri, unde trebuie.

E apoi, datoria inginerilor de la serviciul apelor să semnaleze ori de câte ori se umflă râurile, zi de zi, cu câte grade urcă nivelul apei, pentru a se preîntâmpina o catastrofă.

În tot cazul, e nevoie în prima linie ca politica să nu absoarbă mereu pe conducătorii ţării, care neglijează astfel marile opere de consolidare a ţării, şi de scutire a populaţiei de mari dezastre”. [„Ardealul economic, politic, social”, Anul II, nr.7. Cluj, 21 februarie 1926].