Pamflet: Regimul Băsescu, motiv al bejeniei populaţiei de rând spre alte ţări şi alte “lumi”

Republica Populară Congo este situată în Africa centrală. Traversată de Ecuator, ea se bucură de o climă ecuatorială, cu o temperatură medie cuprinsă între 27 – 32° C. Populaţia ţării, de aproximativ 2,4 milioane de locuitori, este răspândită pe o suprafaţă mai mare decât a României. Din raportul dintre suprafaţa de 342 000 de km² a ţării şi numărul populaţiei, rezultă o densitate de circa 7 locuitori pe km². De la proclamarea independenţei, în data de 15 august 1960, şi până în prezent, liniştea republicii nu a mai fost tulburată nici măcar de apariţia – după 1990 – a unui număr de 19 partide pe eşicherul politic al ţării. Această situaţie este pe cale să se spulbere, în urma potenţialului val masiv de emigranţi români, cu preponderenţă din rândurl tinerilor, care – după alegerile din decembrie 2009 – şi-au exprimat dorinţa de a se strămuta în ţara respectivă. Ambasada Republicii Congo, a transmis un fax disperat, solicitând o anchetă legată de această temă.

Faxul ambasadorului Republicii Congo

“Vă rugăm să ne-ajutaţi!/ Suntem foarte disperaţi!

Avem tot mai mulţi petenţi / Proveniţi dintre studenţi,
Dintre cei ce-s în putere / Şi lipsiţi sunt de avere.
Toţi solicită azil. / Prin urmare, noi – subtil –
O anchetă am făcut / Şi în ăst fel am văzut
Că acest exod masiv -/ Sau altfel spus „abuziv” –
Pare că este legat/ De felul cum s-a votat.
Legitim, ne întrebăm:/ La ce să ne aşteptăm?
Ce se va-ntâmpla cu noi,/ Dacă şi alţi, apoi,
Din Bulgaria, Grecia / Vor dori, la noi să stea?
Vă rugăm, măsuri luaţi,/ „Invazia” s-o stopaţi.

Cu respect Mobutu Zongo
Prim ambasador de Congo.”

Am dat curs cererii excelenţei sale, domnul Mobutu Zongo Loubombo, şi ne-am adresat liderului nou înfiinţatei Ligi de înfrăţire cu Congo a tuturor celor saturaţi de traiul bun al epocii băsesciene, domnul Vasile al Ionului lui Toader, al lui Sărăceanu de pa uliţa Bejeniei, poreclit “al lui Mombasa”. Cestionat asupra numelui şi a poreclei, domnia sa a răspuns: “La noi în sat, este obiceiul de a se pomeni, în enunţarea numelui, arborele genealogic şi locul de baştină. Unul dintre înaintaşii mei, ca membru al Legiunii străine, a trecut şi prin Congo, unde a avut o relaţie cu străbunica mea, pe nume Mombasa, descendentă a tribului Batake.” Referitor la decizia de emigrare, preşedintele Ligii a precizat: “Am hotărât să emigrăm în Congo, din motive bine întemeiate. Densitatea populaţiei, pe km², este mică. Astfel, afluxul de români, nu cred că va fi în măsură să destabilizeze ţara. După cum se ştie, veniturile noastre s-au micşorat sistemetic până au devenit de-a dreptul nesimţite. Faptul este oglindit şi în sărăcia garderobei noastre. Dacă vom emigra, “bruma” de straie moştenite de la înaintaşi – fraţi şi surori mai mari sau rude decedate – o vom putea utiliza până la adânci bătrâneţe. Aceasta se datorează climei ecuatorială din Congo, climă care permite o vestimentaţia mult mai sumară. Problema încălzirii pe timp de iarnă, practic nu există. Privitor la locuinţe, pot să vă spun că am iniţiat un proiect de aşezări lacustre, pe fluviul Congo şi pe principalii săi agfluienţii Oubangi şi Sangha. Casele vor avea câte o ferestră orientate spre oceanul Atlantic, dincolo de care – la o aruncătură de băţ – se află coastele Americii, iar o altă fereastă spre Europa. Prin aceasta, intenţionăm a sugera ataşamentul nostru de structurile euro-atlantice. Sincer să fiu, nu înţeleg de ce se agită atât de mult congolezii. Au şansa, prin noi, să aspire la intrarea în Uniunea Europeană.”

Faxul adresat ambasadorului Republicii Congo

În cunoştinţă de cauză, am trimis excelenţei sale, domnul Mobutu Zongo Loubombo, prim ambasador al Republicii Congo, următorul fax:

“Stimate Mobutu Zongo/ Prim ambasador de Congo

Aşa precum ne-aţi cerut,/ O anchetă am făcut.
Tot ceea ce-aţi semnalat/ S-a vădit adevărat.
Astfel, ne-am gândit şi noi,/ Ca să ne mutăm la voi,
De aceea vă-ntrebăm ,/ Ce acte să completăm
Cetăţeni să devenim, / În Congo, cum ne dorim?
Doar atunci veţi fi rugaţi,/ Cu respect, să ne-aprobaţi
Cererea de emigrare. Deci, suntem în aşteptare
Să vedem reacţia. Cu stimă
REDACŢIA

Pe de altă parte, am mai întreprins o anchetă legată de “mutarea” pensionarilor şi şomerilor la “cele veşnice”. Astfel, am luat legătura cu domnul Popa Îngropăceanu, liderul sindicatului “Hârleţul şi lopata în slujba guvernului”. Domnia sa a precizat că membri sindicatului pe care îl păstoreşte au ajuns în pragul disperării şi că sunt pe cale să declanşeze greva generală, pe termen nelimitat. Principala cauză a grevei o constituie reducerea salariilor cu 25% în condiţiile în care productivitatea muncii a crescut, fapt ilustrat de încadrearea ramurii lor de activitate în cadrul sectoarelor cu “foc continuu” prin implementarea unui program de lucru în trei schimburi şi a unei slujbe de înmormântare reformată şi simplificată la sintagma “Dumnezeu să-l ierte!”, urmat de îndemnul mobilizator “Morţii cu morţii, vii cu vii!” şi de “Domn’ părinte hai la masă, / Că ne-am duce toţi acasă!”
În urma cercetării făcute, am concluzionat drept întemeiată tendinţa exodului populaţiei româneşti spre Congo. În acord cu această tendinţă, am hotărât să emigrăm cu toţii sub deviza “Congo, vrem să mai trăim! / Deci aşteaptă-ne, sosim!”