În primăvara anului 1881, România cunoştea o perioadă deosebit de fastă. În timpul scurt trecut de la Unirea din 1859 a Valahiei cu Moldova, România câştigase un principe domnitor care era înrudit cu mai toate marile familii imperiale şi regale dn Europa, în 1866. De asemenea, primise o Constituţie modernă şi liberală, care, de exemplu, interzicea pedeapsa cu moartea sau cu confiscarea averii.
În anul 1877, România îşi proclamase independenţa, care fusese apoi câştigată pe câmpurile de luptă din Balcani, prin eroismul ostaşilor români. Independenţa fusese recunoscută de Marile Puteri în anul 1878, prin tratatele de pace de la San Stefano şi Berlin, iar România primise Dobrogea drept compensaţie pentru sudul Basarabiei, răpit de Rusia care se transformase din aliată în duşmană a României.
Liderii românilor erau de părere că noul statut internaţional al României trebuia să fie consacrat prin proclamarea sa ca Regat. Deja, Principele Carol I primise titlul de Alteţă Regală încă din anul 1878. Însă Carol I ar fi dorit să mai amâne proclamarea sa ca Rege, din modestie şi din spirit auster. Însă oamenii de stat români nu mai aveau răbdare, după cum nota Carol I în Jurnalul său.
Iată rezumatul acelei zile, notat chiar de pana primului Rege al României.
”Ora 11 1/2 venit toţi miniştrii la mine să declare că nu mai pot fi oprite Camerele Parlamentului să proclame regatul. Şedinţa de ieri, în care opoziţia a atacat puternic guvernul, a scos din fire majoritatea în aşa hal, încât nu mai doreşte să aştepte nici o zi. Eu am avut doar o singură rezervă, că împăratul Alexandru nu a fost încă înmormântat. Miniştrii merg direct la Cameră, unde moţiunea este depusă de generalul Lecca. Pe baza acesteia este făcută de îndată legea, care e votată în unanimitate. La Senat este depusă aceeaşi moţiune şi legea e votată şi acolo. La ora 5 vine Brătianu la mine. Totul este gata. Întreg Senatul vine pe jos la Palat, noi îl salutăm de la fereastră. La ora 6 ambele Camere sunt reunite în sala tronului, însă fără fracuri, vin direct de la sala de şedinţe. D. Ghica citeşte legea, cu câteva cuvinte introductive. Eu răspund, discursul meu este salutat cu entuziasm. După aceea proclamăm legea, care are două articole, în prezenţa Camerelor. Facem cerc, pe toate feţele bucurie şi emoţie. Apoi ieşim cu preşedinţii la balcon, unde lumea ne aclamă, muzică etc. La 6 1/2 se termină. Regatul României e proclamat şi sacţionat prin lege”.
citiţi mai multe în Pagina de istorie a RFI.
