Din data de 22 decembrie 1989, puterea a fost preluată în România de un grup compus în principal din membri ai fostei nomenclaturi comuniste, care, dintr-un motiv sau altul, căzuseră în dizgraţia dictatorului Nicolae Ceauşescu.
Aceştia au format un Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, în care au inclus şi unii opozanţi autentici ai comunismului, printre care Doina Cornea, Laszlo Tokes, Ana Blandiana sau Ion Caramitru.
Iniţial, acest consiliu trebuia să aibă 40 de membri. Ulterior, atunci când foştii nomenclaturişti şi-au dat seama că opozanţii autentici sunt greu de controlat, ei au decis să îi coopteze pe unii dintre revoluţionarii care ocupaseră Comitetul Central al Partidului Comunist.
Astfel, Consiliul FSN a ajuns la 145 de membri, iar cei mai mulţi membri erau loiali lui Ion Iliescu. Acesta era secondat de Dumitru Mazilu, în calitate de prim-vicepreşedinte, şi de Petre Roman, în calitate de prim-ministru.
Frontul Salvării Naţionale şi-a format rapid structuri locale, care au preluat puterea în fiecare judeţ şi în fiecare localitate. De asemenea, FSN controla televiziunea şi radioul publice, precum şi o serie de ziare.
Liderii FSN prezentau formaţiunea lor drept o emanaţie a Revoluţiei şi cultivau suspiciunea oamenilor faţă de partidele democratice precum PNŢCD sau PNL, care îşi reluaseră activitatea. De exemplu, Ion Raţiu a fost întrebat, public, dacă a mâncat salam cu soia.
FSN ar fi trebuit să conducă România până la alegerile din mai 1990, apoi să se dizolve.
Însă, în 23 ianuarie 1990, liderii FSN au anunţat că formaţiunea lor se va transforma în partid şi că va participa la alegeri. Imediat, Doina Cornea şi-a dat demisia. Partidele democratice au ieşit în stradă pentru a protesta.
Au urmat, la câteva zile, alte demisii: Dumitru Mazilu, Ana Blandiana şi Silviu Brucan. Sub presiune, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a decis să creeze un pseudoparlament, Consiliul Provizoriu al Unităţii Naţionale, în care au fost cooptaţi şi reprezentanţi ai diferitelor partide create sau reînfiinţate în acele zile.
În acest fel, aparenţele democratice au fost salvate. Foştii nomenclaturişti din FSN au câştigat majoritatea în primul Parlament postrevoluţionar, în urma alegerilor din 1990, după ce i-au demonizat pe liderii Opoziţiei democratice.
