Take Ionescu s-a născut în anul 1858, într-o familie de negustori din Ploieşti. Tatăl său era comerciant de cereale, iar mama sa provenea dintr-o familie de aromâni, stabilită în Imperiul Habsburgic. Bunicul lui Take Ionescu devenise ofiţer în armata imperială. Tânărul Take Ionescu a obţinut o bursă la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti, apoi a studiat Dreptul la Paris. A obţinut doctoratul în anul 1881, apoi a revenit în ţară, unde s-a înscris în Baroul Ilfov. În paralel, a decis să intre în politică.
Take Ionescu a ales Partidul Naţional Liberal, care era formaţiunea politică ce apăra interesele burgheziei. Ion Brătianu l-a promovat pe un loc eligibil la alegerile parlamentare, iar din 1884, Take Ionescu a devenit deputat. Însă, după doar opt luni, el s-a alăturat unei dizidenţe care a părăsit Partidul Naţional Liberal în 1885. Ulterior, Take Ionescu a devenit artizanul Opoziţiei Unite, care reunea politicieni de toate nuanţele şi care a dus la căderea guvernului liberal.
În 1888, el a obţinut un nou mandat de parlamentar, însă la alegerile din 1891, dizidenţa liberală nu a mai reuşit să intre în Parlament. În aceste condiţii, la sfatul prietenului său, Alexandru Lahovary, Take Ionescu a intrat în Partidul Conservator.
A devenit ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor şi a sprijinit, inclusiv financiar, mişcarea memorandistă a românilor ardeleni. În 1895, el a rămas în afara Parlamentului, însă a revenit în Legislativ după alegerile parţiale din 1897.
Take Ionescu a redevenit ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor, apoi a fost mutat la portofoliul Finanţelor, în 1899, însă, în acel an, partidul său a pierdut guvernarea. A intrat în competiţia pentru şefia Partidului Conservator, dar a eşuat. Drept urmare, în 1908, el a fondat propria sa formaţiune politică, Partidul Conservator Democrat, care dorea să fie o cale de mijloc între conservatori şi liberali.
Citeşte cum a murit Take Ionescu pe RFI.ro.
