Sextil Puşcariu a studiat la Braşov, Leipzig, Paris şi Viena. A devenit doctor în filosofie la Leipzig şi doctor docent în filologie la Viena. Reputaţia sa intelectuală excelentă în cercurile vieneze i-a adus numirea ca profesor la Universitatea din Cernăuţi, unde a devenit decan al Facultăţii de Filosofie. În anul 1905, el a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1914 a devenit membru plin al Academiei.
Sextil Puşcariu, în calitate de lider al românilor din Austro-Ungaria, era apreciat de Regele Ferdinand I. În timpul Primului Război Mondial, în perioada în care România era neutră, Regele Ferdinand I i-a cerut împăratului Franz Jozef să îl scutească de înrolare pe Sextil Puşcariu, însă această rugăminte a rămas fără răspuns. Sextil Puşcariu a fost mobilizat ca ofiţer în armata austro-ungară şi trimis pe frontul din Italia, în spatele frontului, la serviciul de aprovizionare cu muniţie.
Întors la Cernăuţi în toamna anului 1918, el a început să editeze ziarul Glasul Bucovinei, prin intermediul căruia milita pentru Unirea cu Regatul României. După Unire, Regele Ferdinand I i-a propus să devină ministru pentru Bucovina în Guvernul de la Bucureşti, dar Sextil Puşcariu a preferat oferta lui Iuliu Maniu, de a veni la Cluj, pentru a organiza universitatea românească, al cărei prim rector a devenit. Tot el este cel care a înfiinţat şi Muzeul Limbii Române la Cluj.
În această perioadă, profesorul clujean a refuzat oferta PNL de a candida pentru un mandat de deputat. Sextil Puşcariu nu era un democrat, ci admira regimurile autoritare. Cu toate acestea, în perioada interbelică a acceptat să devină membru al delegaţiei României la Liga Naţiunilor. În ţară, Sextil Puşcariu devenise adeptul mişcărilor de extremă dreaptă şi credea că a găsit o fundamentare ştiinţifică în infamele teorii eugenice promovate de medici clujeni precum Iuliu Moldovan.
Tot în perioada interbelică, Sextil Puşcariu a blocat alegerea în Academie a lui Eugen Lovinescu şi a preferat să îl susţină pe extremistul A.C. Cuza, cunoscut pentru antisemitismul său violent. Sextil Puşcariu a devenit simpatizant al Mişcării Legionare, apoi membru al Senatului legionar. Devotamentul său a fost răsplătit şi a fost numit, în 1940, rector al universităţii clujene refugiate la Sibiu. După rebeliunea legionară, a rămas apropiat de Ion Antonescu. Sextil Puşcariu a fost decorat de Adolf Hitler cu Ordinul Acvilei Germane pentru promovarea Germaniei naziste.
După Cel de-al Doilea Război Mondial, împotriva sa a fost lansată o campanie de înfierare, iar Sextil Puşcariu a murit în mai 1948, în Bran. În urma sa a rămas o vastă operă ştiinţifică şi instituţională, precum şi un trecut politic controversat.
