Artur Phleps s-a născut într-o familie de saşi din satul Biertan. Tatăl său era medic. Artur Phleps a făcut şcoala la Sibiu, apoi a fost admis la Şcoala de Război din Bratislava. După doi ani de serviciu ca ofiţer, el a fost admis la Academia Militară Tereziană, unde a căpătat instrucţia necesară unui ofiţer superior. În timpul Primului Război Mondial, Artur Phleps a luptat pe fronturile din Serbia, Galiţia şi Italia, iar din 1916 a luptat şi împotriva României.
A fost decorat de numeroase ori şi a primit gradul de locotenent-colonel. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, s-a întors în Transilvania şi a fost ales comandant al Gărzii Naţionale Săseşti. Saşii ardeleni au votat pentru Unirea Transilvaniei cu România, iar Artur Phelps a luptat alături de Armata Regală Română, împotriva bolşevicilor maghiari care încercau să recâştige controlul asupra Transilvaniei. În cele din urmă, Armata Regală Română a zdrobit Republica Sovietică Maghiară. La trecerea râului Tisa, Artur Phleps a refuzat să asculte ordinele comandanţilor români. A fost judecat de o curte marţială, care a ajuns la concluzia că el a salvat trupele române, astfel că locotenent-colonelul austro-ungar a devenit colonel al Armatei Române.
După război, Artur Phleps a primit diferite funcţii de comandă, a devenit general român şi unul dintre apropiaţii Regelui Carol al II-lea. Generalul sas a reorganizat Corpul Vânătorilor de Munte, pe care l-a transformat într-o unitate de elită. A fost decorat cu ordinele Steaua României şi Coroana României, cele mai înalte decoraţii româneşti. În 1940, a ajuns în conflict cu Regele Carol al II-lea, pe care l-a făcut mincinos, astfel că a fost trecut în rezervă.
Ce s-a întâmplat cu Artur Phleps, aflaţi din Pagina de istorie.
