În anul 1956, întreaga Europă de Est părea să experimenteze un adevărat dezgheţ politic după moartea lui Iosif Stalin, în 1953. Luptele pentru putere dintre diferitele facţiuni din interiorul partidelor comuniste au produs fisuri, care au generat revolte precum cele ale muncitorilor polonezi din Poznan din vara lui 1956, sau reafirmarea opoziţiei faţă de comunism din partea unor culte religioase, precum Biserica Greco-Catolică din România. Acest cult religios fusese interzis de comunişti încă din 1948, însă, în 12 august 1956, la Cluj, mii de oameni s-au strâns la o liturghie publică oficiată de preotul Vasile Chindriş şi au cerut eliberarea episcopilor uniţi arestaţi.
În Ungaria, mişcările de protest au fost favorizate de înlăturarea de la putere a stalinistului Matyas Rakosi, care nu se mai afla în graţiile noii conduceri sovietice. În octombrie 1956, văduva comunistului Laszlo Rajk, unul dintre rivalii lui Matyas Rakosi, executat în 1949, a obţinut reabilitarea soţului ei, care a fost reînhumat în 6 octombrie. Spiritele au început să fiarbă în Budapesta. Ceremonia s-a transformat într-o adunare de protest.
În 23 octombrie 1956, studenţii Universităţii Tehnice au dat jos drapelele maghiare cu stema comunistă, apoi au început să mărşăluiască pe bulevardul Jozsef Bem. Unii dintre militarii maghiari s-au alăturat studenţilor şi şi-au scos stelele comuniste de pe chipiuri. Mulţimea a crescut la 100.000 de oameni. Au traversat Dunărea şi s-au îndreptat spre Parlamentul maghiar. Poliţia secretă AVH a deschis focul împotriva manifestanţilor, iar sute de oameni au fost ucişi.
