Născut în 1884, Petru Groza era descendentul unei adevărate dinastii de preoţi ortodocşi. El şi-a făcut studiile universitare la Budapesta, Berlin şi Leipzig şi a obţinut doctoratul în Drept.
A devenit apoi avocat la Lugoj şi la Deva, iar în plan politic, în ultimii ani ai Imperiului Austro-Ungar, Petru Groza a activat politic în Partidul Naţional Român.
Din 1911, a devenit membru laic în adunarea bisericească a Mitropoliei Ortodoxe a Sibiului şi şi-a păstrat acest statut până la sfârşitul vieţii.
În 1918, a fost unul dintre delegaţii la Marea Adunare Naţională care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României. În anul 1919, Petru Groza a fost ales deputat pe lista PNR, însă, după doar un an, a plecat la Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu. Trădarea i-a fost răsplătită şi a fost numit ministru fără portofoliu.
(…) Petru Groza a luat toate măsurile necesare pentru a sovietiza România. În august 1945, a refuzat să îşi dea demisia, aşa cum i-o ceruse Regele Mihai I şi a încălcat astfel atât Constituţia, cât şi tradiţia democratică. Petru Groza a avut un rol decisiv în falsificarea alegerilor din 1946, în arestarea liderilor partidelor democratice, în frunte cu Iuliu Maniu, precum şi în detronarea şi exilarea Regelui Mihai I. Tot el a contribuit la interzicerea Bisericii Greco-Catolice. A rămas prim-ministru până în 1952, când a fost numit preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, practic, şef de stat. În 1958, Petru Groza murit. Trupul său a fost expus în Palatul Regal, rebotezat Palatul Republicii. Apoi, în 10 ianuarie, cel care impusese în România regimul ateu comunist, a avut parte de o slujbă creştinească de înmormânare, transmisă la radio. Pentru ca farsa să fie deplină, slujba a fost oficiată de patriarhul comunist Justinian Marina, care spunea că Isus Cristos este sovietic.
Citiţi întregul material pe RFI.ro.
