Pagina de istorie: Ofiţerul care a compus La Marseillaise şi Trăiască Regele

În 25 aprilie 1792 răsunau pentru prima dată în istorie acordurile unuia dintre cele mai frumoase imnuri naţionale din istorie, azi cunoscut sub numele de La Marseillaise. Acest imn revoluţionar a fost intonat de-a lungul secolelor ca un simbol al libertăţii. Linia melodică a imnului naţional francez continuă să îi inspire azi inclusiv pe suporterii unor echipe de fotbal. De exemplu, suporterii CFR Cluj îşi încurajează echipa preferată pe acordurile compuse în vâltoarea evenimentelor care au tulburat Europa după Revoluţia franceză, scrie RFI in Pagina de istorie.

Imnul naţional al Franţei de azi a fost compus în 25 aprilie 1792, la Strasbourg, de către Rouget de Lisle. Acesta a fost ofiţer, poet şi dramaturg. Rouget de Lisle a compus mai multe cântece patriotice, însă a rămas în istorie pentru marşul care s-a numit Cântecul de război al armatei de pe Rin, compus în aceeaşi zi în care Austria a declarat război Franţei revoluţionare. Marşul s-a răspândit rapid printre soldaţii francezi care plecau în război. În Paris, el a fost intonat în 30 iulie 1792 de către regimentele din Marsilia, venite să apere capitala Franţei. De atunci, cântecul revoluţionar a rămas în istorie sub denumirea de La Marseillaise. Din 14 iulie 1795, acest cântec a devenit oficial imnul naţional al Franţei.

 

Istoria cântecului a fost una complicată. La Marseillaise a fost interzisă în timpul Primului Imperiu şi al Restauraţiei. A redevenit însă imn naţional după Revoluţia din iulie 1830, care a înlocuit dinastia de Bourbon cu cea de Orléans. În timpul Celui de-al Doilea Imperiu Francez, La Marseillaise şi-a pierdut din nou statutul de imn naţional, pe care l-a recăpătat după proclamarea Celei de-a Treia Republici. De atunci, cântecul a rămas imn naţional, iar în perioada ocupaţiei germane din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, La Marseillaise a devenit un adevărat simbol al libertăţii şi al speranţei, apoi, din 1944, al triumfului.

 

Destinul autorului imnului a fost la fel de zbuciumat ca şi cel al cântecului. Rouget de Lisle a susţinut Revoluţia franceză, însă s-a opus radicalizării sale şi instaurării unui regim de teroare revoluţionară. În iunie 1792, Rouget de Lisle a fost destituit din funcţia de căpitan al armatei revoluţionare pentru că s-a opus arestării Regelui Ludovic al XVI-lea, care domnise în ultimii ani ca monarh constituţional. A fost reprimit în armată în 1795, însă a demisionat un an mai târziu. Rouget de Lisle a fost ostil instaurării Imperiului şi i-a trimis lui Napoleon Bonaparte o scrisoare în care îl avertiza că se va prăbuşi şi că va trage şi Franţa în prăpastie alături de el.

Sentimentele monarhiste ale lui Rouget de Lisle s-au manifestat şi în timpul Restauraţiei, când a compus un imn regal: Vive le Roi!, Trăiască Regele! 

Related posts

Leave a Comment