Avram Iancu a venit pe lume în satul Vidra de Sus, în anul 1824. Avram Iancu şi-a făcut studiile primare în satul său natal, apoi la Câmpeni. A urmat gimnaziul din Zlatna, apoi Liceul Piarist din Cluj. În perioada liceului, Avram Iancu a devenit greco-catolic, după cum o arată actele sale şcolare. A terminat apoi Facultatea de Drept din Cluj şi, la finalul studiilor, a devenit cancelist la Tabla Regească din Târgu-Mureş.
În primăvara anului 1848, Avram Iancu a promovat examenul de avocat, însă revoluţiile care au cuprins continentul european i-au pus în valoare calităţile de lider politic şi militar mai degrabă decât cele juridice.
În data de 25 martie 1848, la Târgu-Mureş, tinerii români şi maghiari au participat la o întâlnire revoluţionară. În plan social, ei aveau aceleaşi idealuri, însă, în plan naţional, tinerii maghiari doreau unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar românii doreau recunoaşterea existenţei politice a naţiunii lor. În aceste condiţii, românii au decis convocarea unor adunări la Blaj, în 30 aprilie apoi în 15 mai. La aceasta a participat Avram Iancu în fruntea a 10.000 de moţi.
(…)
Autorităţile au încercat să îl aresteze pe Avram Iancu în vara acelui an, însă tânărul avocat s-a ascuns în munţi. În 21 septembrie 1848, la Blaj a fost organizată o nouă adunare, la care au participat 60.000 de oameni, dintre care 6.000 de moţi înarmaţi, conduşi de Avram Iancu. Adunarea a decis introducerea administraţiei româneşti în Transilvania şi formarea unei armate naţionale compusă din legiuni.
Avram Iancu a organizat în Munţii Apuseni Legiunea Auraria Gemina, cea mai puternică unitate militară românească. Au urmat lupte grele, în care ambele tabere au comis atrocităţi. La sfârşitul anului 1848, armata revoluţionară maghiară ocupase cea mai mare parte a Transilvaniei, cu excepţia Munţilor Apuseni, unde rezistau moţii conduşi de Avram Iancu. Luptele au continuat şi în 1849, în ciuda insistenţelor lui Nicolae Bălcescu de a-i împăca pe liderii revoluţionari români şi maghiari. Revoluţia maghiară a fost înfrântă de trupele austriece şi ruseşti.
După victorie, austriecii şi-au încălcat promisiunile faţă de români. Avram Iancu, deşi a fost primit în audienţă de împăratul austriac Franz Jozef, nu a reuşit să obţină drepturile naţionale promise, iar din acest motiv a refuzat o înaltă decoraţie oferită de austrieci. Avram Iancu a fost arestat, apoi eliberat, iar austriecii i-au oferit un post în administraţie, la Viena sau la Sibiu, cu un salariu generos. Avram Iancu a refuzat, iar din 1852 au început să se manifeste semnele unei boli psihice. În 1872, a murit în Baia de Criş, iar în 13 septembrie a fost înmormântat la Ţebea de un sobor de 36 de preoţi greco-catolici şi ortodocşi, în frunte cu preotul unit din Roşia Montană, Simion Balint. 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul său drum.
