Lucreţiu Pătrăşcanu s-a născut în anul 1900, într-o familie de intelectuali din Bacău. Tatăl său era istoric, iar mama sa era descedenta unei familii boiereşti. În timpul Primului Război Mondial, Lucreţiu Pătrăşcanu a început să fie tot mai atras de socialism, apoi de comunism. În 1919, s-a înscris în Partidul Socialist din România şi a lucrat pentru ziarul acestei formaţiuni politice, Socialismul. În anul 1922, Lucreţiu Pătrăşcanu a absolvit cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, iar trei ani mai târziu şi-a luat doctoratul în economie la Universitatea din Leipzig, cu o teză legată de reforma agrară înfăptuită în România de către Regele Ferdinand I. Lucreţiu Pătrăşcanu s-a radicalizat treptat, iar în 1921 s-a numărat printre fondatorii Partidului Comunist din România.
În această calitate, a luat parte la mai multe congrese ale Cominternului, o organizaţie controlată de Moscova, care dorea dezmembrarea României. Din acest motiv, Partidul Comunist a fost interzis în România, iar Lucreţiu Pătrăşcanu a fost arestat în 1924. El a intrat în greva foamei şi a fost transferat la spitalul penitenciarului Jilava, apoi eliberat. Pătrăşcanu a rămas un lider marcant al Partidului Comunist şi în anii 1930, de aceea, în august 1940, după ce URSS cotropise Basarabia, a fost arestat, însă a fost eliberat după câteva săptămâni. În 1941, a fost arestat din nou şi trimis, până în 1943, cu domiciliu obligatoriu la Poiana Ţapului, apoi a fost eliberat.
Represiunea la care a fost supus comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu de către adversarii săi ideologici a fost mult mai blândă decât cea la care a fost supus mai târziu de către proprii săi colegi de partid. În 1944, Lucreţiu Pătrăşcanu s-a implicat în lovitura de stat de la 23 august, prin care Regele Mihai I l-a demis şi arestat pe Ion Antonescu.
Află ce s-a întâmplat cu Pătrăşcanu din Pagina de istorie a RFI.
