În iunie 1990, noua Putere instalată la Bucureşti a decis să facă o nouă demonstraţie de forţă şi a decis să cheme pentru a treia oară cetele de mineri în Capitală. De data aceasta, grupurile violente erau îndreptate împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii, împotriva partidelor de opoziţie şi împotriva ziarelor critice faţă de Ion Iliescu şi guvernarea FSN. Una dintre victimele mineriadei a fost Ion Raţiu.
Marele om de stat a descris în jurnalul său cele trei zile în care minerii au distrus nu doar destinele de zeci de persoane, ci şi reputaţia internaţională a României. În 13 iunie, Ion Raţiu scria: ”Toată ziua ciocniri cu Poliţia şi securiştii, care au reapărut în civil. În cele din urmă, Piaţa Universităţii a fost reocupată de studenţi. Ai mei au filmat scenele. Prost, dar avem un documentar. În Piaţă, studenţii au dat foc camioanelor şi autobuzelor pe care Poliţia le-a răsturnat ca să o blocheze, din ambele părţi ale şoselei”. Ion Raţiu descrie şi manipularea televiziunii publice, care îi califica pe studenţii revoltaţi drept legionari.
În data de 14 iunie, lucrurile s-au agravat. Ion Raţiu nota în jurnalul său ştirile primite de la colaboratorii săi, în condiţiile în care liderul ţărănist devenise ţinta manipulatorilor: ”Sediile PNŢ şi PNL au fost distruse în timpul nopţii. Dumneavoastră sunteţi cel vinovat. De aceea au cerut greviştii înfiinţarea unui post independent de TV. Dumneavoastră i-aţi plătit pe manifestanţii din Piaţa Universităţii. Aşa se afirmă peste tot. Cel puţin 7.000 de mineri, înarmaţi cu securi şi ciomege, merg peste tot. Vor veni şi aici. Nu mai puteţi sta”.
Ion Raţiu a încercat să se refugieze la prieteni, apoi a plecat spre Câmpulung Muscel, în condiţiile în care hoardele de mineri erau instigate împotriva sa. În 15 iunie, a stat de vorbă cu prim-ministrul de atunci, Petre Roman, care l-a asigurat că se poate întoarce în casa devastată din Bucureşti, pentru că Guvernul a instalat pază armată.
Ciţiti mai multe pe RFI.ro.
Ion Raţiu s-a întors acasă, în baza asigurărilor oferite de şeful Guvernului, însă a intrat într-o capcană, după cum notează în jurnalul său. ”Jalnic. Vandalism pur. Tot discutam dacă să dorm sau nu în casă şi vine Rodeanu. Ne-au înconjurat din toate părţile. Se refera la mineri. Au început să escaladeze gardul spre grădină. Ne-am refugiat pe acoperişul bucătăriei ca să ieşim prin spate. Intraseră. Strigăte. Dragoş Şerban, cu rangă de fier în mână, s-a repezit spre vreo cinci mineri, tăind aerul. Aşa s-au retras. (…) Eu rămân pe acoperiş. (…) Bineînţeles, m-au găsit. ”Criminalule”, mi s-au adresat”.
