Elie Wiesel a venit pe lume în toamna anului 1928, în Sighetu Marmaţiei. Familia sa vorbea acasă idiş, iar Elie Wiesel a învăţat şi română, maghiară şi germană, precum şi ebraică. În anii 1930, comunitatea evreiască din Sighetu Marmaţiei, dar şi din restul României s-a confruntat cu un val în creştere de antisemitism.
În 1940, Transilvania de Nord, inclusiv Sighetu Marmaţiei, a fost cedată Ungariei, ţară care adoptase şi ea legi antisemite, pe care le-a înăsprit pe parcurs. Elie Wiesel s-a înscris la liceu la Debreţin, apoi la Oradea, de unde a fost exmatriculat ca efect al legilor antisemite.
În primăvara anului 1944, evreii din Ungaria şi din Transilvania de Nord au fost strânşi în lagăre de concentrare, iar familia Wiesel a fost trimisă spre Auschwitz. Imediat după sosire, mama sa, împreună cu sora lui, în vârstă de doar 7 ani, au fost ucise. Elie Wiessel, împreună cu tatăl său, au ajuns în lagărul Auschwitz-Birkenau. Tânărul din Sighetu Marmaţiei a avut ocazia să experimenteze oroarea nazistă în toată hidoşenia ei. La începutul anului 1945, pentru că Armata Roşie se apropia de Auschwitz, naziştii i-au trimis pe deţinuţi în ceea ce s-a numit Marşul Morţii spre lagărul din Buchenwald. Pe drum, tatăl lui Elie Wiesel a murit.
Tânărul maramureşean a supravieţuit însă, iar în 11 aprilie 1945 a fost eliberat de armata americană. Elie Wiesel a fost trimis în Franţa, unde, într-un orfelinat, a avut bucuria să îşi regăsească cele două surori care au supravieţuit şi ele deportării. În Franţa, Elie Wiesel s-a înscris la Universitatea din Sorbona, unde a studiat literatura, filosofia şi psihologia. La început, pentru a se întreţine, Elie Wiesel dădea lecţii de limba ebraică şi a lucrat ca dirijor de cor într-o sinagogă, apoi a început să scrie pentru diferite ziare.
În anii 1950, a vizitat Israelul şi a devenit cetăţean al acestui stat. Multă vreme, Elie Wiesel a fost atât de marcat de ororile Holocaustului încât nu a găsit puterea de a vorbi despre ele. Însă a spart gheaţa într-un interviu realizat de prietenul său, François Mauriac, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1952.
Citiţi mai multe pe RFI.ro.
