Construcţia Ateneului Român a început în anul 1886, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. Acesta era bine cunoscut în România sfârşitului de secol XIX şi a proiectat, printre altele, şi vechea clădire a Băncii Naţionale a României.
Construcţia Ateneului Român a durat doi ani. Proiectul a fost susţinut de Regele Carol I, încântat de clădirea ridicată în apropierea Palatului Regal, dar şi de numeroşi români.
Aceştia au donat sume importante pentru ridicarea clădirii, în cadrul campaniei ”Daţi un leu pentru Ateneu”.
Clădirea a fost ridicată în Grădina Episcopiei, deţinută pe atunci de familia Văcărescu. Fundaţia clădirii fusese deja turnată în 1886 şi ar fi urmat să servească pentru ridicarea unui manej de cai, care aparţinea Societăţii Equestre Române. Însă Albert Galleron l-a transformat în cea mai frumoasă sală de concerte din România.
Această sală are un diametru de 28,5 metri, o înălţime de 16 metri, 794 de locuri şi o acustică impresionantă. Pe dinafară, Ateneul are forma unui templu grecesc, cu opt coloane ionice, replici ale celor din templul Erechteion din Atena.
În zid au fost săpate numele unor mari învăţaţi români, precum Timotei Cipariu sau Miron Costin. Sub peristil sunt cinci mozaicuri care îi reprezintă pe cinci mari domnitori români, inclusiv Regele Carol I.
În perioada interbelică, o altă subscripţie publică, iniţiată de George Enescu, a dus la construirea orgii de concerte. Şi tot în perioada interbelică a fost pictată fresca cu scene din istoria românilor, de către artistul Costin Petrescu.
Fresca a fost terminată în anul 1939, însă a fost modificată în anul 1940, din ordinul lui Ion Antonescu, care a dorit eliminarea figurii Regelui Carol al II-lea.
Citiţi mai multe pe RFI.ro.
