Potrivit istoriografiei comuniste, în data de 9 mai, România ar trebui să serbeze Ziua Independenţei. Însă, în realitate, nici unui român care a trăit în perioada 1877 – 1948 nu i-ar fi trecut prin cap ideea năstruşnică de a serba Ziua Independenţei în 9 mai. Ce s-a întâmplat în 9 mai 1877? De câteva zile, artileria turcească de la Vidin bombarda satele româneşti de peste Dunăre, iar artileria românească de la Calafat răspundea prin bombardarea fortificaţiilor de pe malul otoman al fluviului.
În 9 mai 1877, deputatul Vasile Boerescu a adresat o interpelare parlamentară ministrului român de Externe, Mihail Kogălniceanu. Vasile Boerescu dorea să ştie dacă România a devenit independentă faţă de Imperiul Otoman. Mihail Kogălniceanu a răspuns că da, România este de fapt independentă. Atunci, Camera Deputaţilor a votat o moţiune pentru declararea independenţei de stat. A doua zi, moţiunea a fost votată şi în Senat, iar în 10 Mai 1877, principele domnitor Carol I al României a semnat actul de independenţă care a intrat imediat în vigoare.
10 Mai 1877 este, astfel, adevărata Zi a Independenţei. Ziua a fost aleasă pentru semnificaţia ei deosebită: în 10 Mai 1866, Carol I devenise domnitor al Principatelor Unite, pe care le-a transformat în România. Şi tot în 10 Mai 1881, Carol I a fost încoronat drept primul Rege al României. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap, până la instaurarea comunismului, să serbeze Ziua Independenţei în 9 mai. Comuniştii însă au falsificat această zi istorică şi au mutat în 9 mai serbarea independenţei, pentru a goli de semnificaţie ziua regală de 10 Mai, după cum remarca Neagu Djuvara.
