Pentru evrei, proclamarea independenţei Statului Israel reprezenta o garanţie că Holocaustul nu se va repeta niciodată, pentru că existenţa unui stat naţional le garanta protecţia unui cămin de care fuseseră lipsiţi vreme de aproape două milenii. De asemenea, proclamarea noului stat pe teritoriul unde existase odinioară Regatul Israel era justificată de dreptul istoric.
Pe de altă parte, independenţa Israelului a stârnit furia arabilor. Ei considerau, iar unii mai consideră şi azi, că dreptul istoric ar fi de partea arabilor palestinieni, care se consideră urmaşii filistinilor din Antichitate. Realitatea istorică este că teritoriul Israelului a păstrat comunităţi de evrei, concentrate mai ales în Galileea, în ciuda diferitelor ocupaţii care s-au succedat de-a lungul mileniilor.
Evreii au început să se întoarcă în Ţara Sfântă încă din Evul Mediu, după ce în 1492 fuseseră expulzaţi din Spania. Fenomenul întoarcerii în Ţara Sfântă a început să ia amploare din secolul al XVIII-lea, ca urmare a persecuţiilor şi pogromurilor, comise mai ales în Rusia.
Mişcarea de întoarcere în Israel a luat avânt şi după ce Marea Britanie a recunoscut, printr-o declaraţie a ministrului de Externe, Alfred Balfour, ”dreptul poporului evreu la un Cămin Naţional în Palestina”, pe care britanicii au administrat-o de la finalul Primului Război Mondial sub mandat internaţional.
Evreii au început să se stabilească în număr şi mai mare în acest teritoriu pe măsură ce antisemitismul lua amploare în Europa interbelică, iar după Cel de-al Doilea Război Mondial, evreii europeni care supravieţuiseră Holocaustului au început să meargă spre Israel. Venirea lor a stârnit iritarea palestinienilor arabi, care au început să atace locuinţele evreilor. A apărut astfel un plan al Naţiunilor Unite care prevedea împărţirea Palestinei în două state, unul evreiesc şi altul arab. Evreii au acceptat planul, dar arabii l-au refuzat. A urmat un conflict soldat cu mutarea a 250.000 de arabi din teritoriul controlat de evrei.
Proclamarea independenţei statului Israel a avut loc chiar cu o zi înaintea expirării mandatului britanic de administrate a Palestinei. Imediat, armatele a şase state arabe, respectiv Egipt, Transiordania, Siria, Liban şi Irak au atacat Israelul, iar Arabia Saudită a trimis la rândul ei trupe sub comandă egipteană. Printr-un miracol al istoriei, evreii au reuşit să se apere, apoi au trecut la ofensivă şi i-au înfrânt pe arabi.
Cituţi mai multe pe RFI.ro.
