În anul 1848, Europa era zguduită de un val revoluţionar, care a plecat din Franţa şi care a cuprins rapid continentul, inclusiv Ţările Române. Revoluţionarii de la 1848 erau, în general, liberali, care cereau transformarea monarhiilor absolutiste în monarhii constituţionale sau în republici, instaurarea unor regimuri democratice parlamentare şi egalitatea tuturor în faţa legii.
Pe lângă revoluţionarii liberali, au apărut şi radicali socialişti, iar dintre aceştia s-au remarcat două figuri care aveau să devină părinţii fondatori ai comunismului. Karl Marx şi Friedrich Engles au publicat în 21 februarie 1848 programul Ligii Comuniştilor, iar anexa acestuia era o broşură intitulată Manifestul Partidului Comunist.
În esenţă, acesta conţinea seminţele celui mai criminal regim politic din istoria omenirii. Manifestul Partidului Comunist cerea exproprierea proprietăţii funciare. Această idee a generat colectivizarea, cu toate crimele şi abuzurile îndreptate împotriva ţăranilor care refuzau să îşi cedeze pământul în favoarea statului.
Cei doi comunişti de origine germană mai cereau introducerea unui impozit progresiv, după principiul conform căruia bogaţii trebuie să plătească mai mult. Acest principiu a dus la sistemul imposibil de cote impuse celor mai înstăriţi fermieri, cu scopul de a distruge capacitatea lor de a se dezvolta economic. Comuniştii mai cereau naţionalizarea băncilor, desfiinţarea dreptului la moştenire şi introducerea muncii obligatorii.
Citiţi întregul material pe RFI, la Pagina de istorie.
