La începutul anului 1918, situaţia României era disperată. Rămasă singură pe Frontul de Est, după ce în Rusia a izbucnit Revoluţia Bolşevică, România a fost nevoită să ceară armistiţiu şi să înceapă negocierile pentru o pace separată cu Puterile Centrale. Sub ocupaţie germană, austro-ungară, bulgară şi otomană se aflau Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, însă Armata Română reuşise să apere Moldova. În aceste condiţii, prim-ministrul liberal Ion I.C. Brătianu a demisionat, iar după o serie de convulsii politice, Regele Ferdinand I a convenit să ofere conducerea Guvernului fruntaşului conservator Alexandru Maghiloman, care era bine văzut de germani şi de austro-ungari.
Noul Guvern s-a confruntat cu o problemă imensă. Pe front, ostilităţile încetaseră, însă în România şi în Basarabia, care devenise o republică autonomă în cadrul Rusiei, dezertorii bolşevici provocau dezordini grave. Mai mult, Adunarea Naţională Ucraineană a decretat că Basarabia este parte a Ucrainei. În aceste condiţii, deputaţii basarabeni din Sfatul Ţării au cerut sprijinul României. Armata Română a trecut Prutul în ianuarie 1918.
În luna martie, o delegaţie basarabeană, în frunte cu Ion Inculeţ, Pantelimon Halippa şi Daniel Ciugureanu a ajuns la Iaşi, pentru a negocia Unirea. Alexandru Marghiloman a cerut părerea reprezentanţilor diplomatici ai ţărilor aliate cu România. Cel mai puternic sprijin a venit din partea Franţei. De asemenea, Alexandru Marghiloman a negociat şi cu reprezentanţii Puterilor Centrale, iar Germania şi-a manifestat acordul. În aceste condiţii, în data de 27 martie, Sfatul Ţării a votat Unirea cu Regatul României.
Citiţi mai multe în Pagina de istorie a RFI.
