Pacte, Tratate şi Iluzii deşarte

Nu o dată am spus că Basarabia, în formula actuală, Republica Moldova, arată ca o corcitură născută de Hitler şi Stalin, iar cum nepoţii nazismului şi comunismului s-au înţeles să pledeze în continuare pentru existenţa acesteia şi au dat indicaţiile coresponzătoare, conform cărora Politica Europeană de Vecinătate se formulează pe o identitate frontalieră, decidenţii de la Chişinău şi Bucureşti s-au resemnat şi au încuviinţat viziunile „Noii Ordini Europene”( Neue europäische Ordnung) instituite la Deaville. Aşa că „moldoveniştii” de la Chişinău pot să aclame fericiţi noua tranzacţie marca de Tratat de forntieră, realizată de ministrul de exerne Teodor Baconschi, descendent basarabean, şi premierul moldovean Vladimir Filat, şcolit la Iaşi.Am remarcat că instrumentele mass-mediei aservite centrelor decizionale de la Bucureşti şi Chişinău au tratat subiectul de tratat prin prisma Summitului Dunării şi a declaraţiilor entuziasmante ale preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Şi declaraţiile au fost făcute din „curtuoazie”, Barosso având prioritate la ţinutul discursurilor festive ca musafir de prim rang.
Şi nu contează că tratatul a încălcat Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova în care este condamnat pactul Molotov-Ribbentrop, dar şi Declaraţia Guvernului României din august 1991, în care se preciza că „proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov – Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român”. Încă nu ştim textul integral al tratatului şi dacă oficialilor moldoveni le-a ieşit pasenţa, ca, în preambulul Tratatului să se renunţe, nu numai la “caracterul special şi privilegiat” al raporturilor bilaterale, ci şi la menţionarea Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991 şi a Declaraţiei României de recunoaştere a Republicii Moldova. În “Declaraţia de independenţă din 27 august 1991 a Republicii Moldova” sunt subliniate în mod deosebit condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi necesitatea lichidării consecinţelor politico-juridice ale acestuia şi este fundamentul politico-juridic al statalităţii Republicii Moldova.
Totodată, trebuie spus că din ceea ce am citit din presă, Tratatului privind regimul frontierei comune dintre România şi Republica Moldova încă nu precizează mai multe aspecte legate de mecanismele de interacţiune dintre Chişinău şi Bucureşti, în contextul în care Spaţiul Shengen se arată mai aproape de noi.
România a acceptat cerinţele celor de la Chişinău şi a legitimat, astfel, printr-un document juridic cu valoare internaţională, renunţarea la faptul că „proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov – Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român” ? Şi acest lucru, după cum a precizat preşedintele Traian Băsescu a fost realizat în scopul diminuării impactului Partidului Comuniştilor în actuala electorală din Republica Moldova. Şi scuza potenţialului succesor a lui Traian Băsescu nu s-a lăsat mult aşteptată „descurajăm şi afirmaţiile obsesive ale anumitor cercuri politice de peste Prut cu privire la o imaginară agendă iredentistă a României”. Şi dacă calculele actualei partide de la Bucureşti au o imensă marja de eroare, care va fi scuza diplomaţiei actuale româneşti? Pentru că semnând Tratatul de frontieră moldo-român s-a lansat o provocare majoră în zona crepusculară basarabeană, care poate produce consecinţe nefaste imprevizibile.