Scumpiri, concedieri, inflaţie, şomaj, sistem de sănatate în ruină… Toate acestea sunt “ascunse” cu grijă de privirile simplilor contribuabili condamnaţi să-şi plătească lună de luna, zi de zi, ceas de ceas, dreptul de a trăi în România. Telenovela politică românească menită să ne bulverseze existenţa chinuită într-un stat care a uitat că soluţionarea problemelor sale trece prin prisma rezolvării nevoilor fiecărui cetăţean care i-a conferit legitimitate, continuă cu subiectul fierbinte al redesenării hărţii interne ale României.Deşi problemele cetăţeanului sunt cu totul altele, tema “aruncată” în dezbatere pe scena politică este noua “regionalizare” a României. Toţi îşi dau cu părerea, iar cei mai aprigi sunt udemeriştii care – în opinia mea – simt că sunt tot mai aproape de atingerea dezideratului lor din totdeauna, acela de dobândire a autonomiei teritoriale, pe criterii etnice. Până şi uni politicieni din Ungaria, îşi spun răspicat opinia, pe această temă. Liderii marcanţi ai UDMR-ului – Hunor Kelemen şi Béla Markó membri ai Guvernului României – negociază cu partenerii de coaliţie iar apoi fac declaraţii la posturi TV maghiare. De ce? Dau raportul? Cui?
Preşedintele Traian Băsescu împreună cu membri PDL au făcut o propunere concretă UDMR-ului: o hartă a României cu 9 judeţe. Maghiarii au timp de gândire până pe 29 iunie pentru a da un răspuns, potrivit unor surse din UDMR citate de “Gândul”.
Vice-premierul Marko Bella a confirmat propunerea preşedintelui Traian Băsescu.
“Deşi PDL ţine la ideea judeţelor mari, în acest moment ar fi dispuşi să accepte o soluţie separată pentru Secuime, ceea ce ar însemna că, deşi daca ar fi opt judete, cele două judete secuieşti Harghita şi Covasna şi-ar păstra în continuare statutul”, a declarat Marko pentru televiziunea maghiară din Ardeal, citat de “Transindex”.
Constat cu durere că în România este mai bine să fii minoritar, decât majoritar. Minoritarii sunt apăraţi de tot felul de tratate şi convenţii, liderii lor sunt curtaţi de toate partidele parlamentare fapt care le permite să devină tot mai tupeişti. Ca minoritar, pe lângă drepturi egale cu majoritarii, ai şi o mulţime de privilegii. În ţara mea, am ajuns să mă simt că fac parte dintr-o populaţie de mâna a doua. Pe mine, cetăţean român, de naţionalitate română, nu mă întreabă nimeni ce anume vreau? Opinia mea nu conteză? Se pare că nu. În această situaţie, nu pot să nu mă întreb, firesc, până când va dura situaţia aceasta? Cred că răspunsul îl oferă George Coşbuc: până “Când nu vom mai putea răbda!”
