Între abuzul de sărbători şi lipsa de valori

În fiecare zi avem o sărbătoare, când religioasă, când laică. Ne-am obişnuit cu sărbătorile. Şi pe întregul an sărbătorim zilnic ceva.Avem Haloween şi Dragobete, avem zi a victorioşilor sovietici şi o zi a Europei. Avem ziua mărţişorului şi ziua femeii, înaintea Bunei Vestiri, avem sărbători cu carul. Mai nou vom avea ziua mamelor şi a taţilor. Păi, dacă sărbătorim femeia, de ce nu am sărbători şi bărbatul? Nevoia de-a sărbători orice chiţibuş în fiece lună, în fiecare anotimp, fără să ne întrebăm de ce, Ne trezim în fiecare dimineaţă şi ne întrebăm, ce mai sărbătorim astăzi.
De 1 mai s-a sărbătorit cu fast, ieşiri la aer liber, la iarbă verde şi cu frigărui, Ziua Internaţională a Solidarităţii Muncitorilor, o sărbătoare socialistă. În perioada regimului comunist se organizau ample manifestaţii la care erau obligaţi muncitorii să scandeze ceva drăguţ la adresa regimului şi să poarte pancarde, iar în prezent aceasta se impune prin multă bere şi mici. Am descoperit că această sărbătoare nu a fost uitată şi că „lupta de clasă”, de „solidaritate muncitorească” este încă trează şi vie. Cu atât mai mult cu cât aceasta se bucură de o popularizare excesivă din partea mass-mediei autohtone. Şi de 1 mai în toată ţara s-au organizat ample şi tradiţionale serbări „muncitoreşti” de ieşire la aer liber, pline de distracţii, care au fost prezentate de mass-media. Unii la finalul manifestărilor au uitat să-şi ia resturile acasă. La Cluj resturile de hrană „muncitorească” au fost răsplătite printr-o striclă cola de către o firmă de salubrizare. Şi să spună „ţăranii” că nu au mai rămas muncitori pe timp de criză, ei există, doar că nu se mai regăsesc la fabrici şi uzine, ci la distracţii, în mediul naturii. Şi când te gândeşti că cehii sărbătoreau de 1 mai ziua îndrăgostiţilor, noi făceam mici şi „munceam” la o bere sau la una „mică”. Numai că la 2 mai am serbat şi noi Ziua Tineretului şi am ţopăit în afrodisiace ringuri de dans pe la vreo discotecă. Şi noi jurnaliştii avem o zi a noastră, pe care ne-o aumăm, Ziua Libertăţii Presei. Nu ştim cum stăm cu scrisul şi spusul dar la libertate renumota organizaţie Freedom Haos ne-a clasat pe un loc 88.
Recent a fost serbată Ziua Veteranilor, iar la 9 mai cei care îi adulează pe sovieticii, care se consideră singurii învingători din cel de-al doilea război mondial, vor merge la Moscova, alţii vor serba Ziua Europei la data de 9 sau 10 mai. Deci, avem sărbători cu duiumul şi prilejul ca de nenumărate ori să facem o „beută” mortală.
Politica regimului comunist, bazat pe ateism a fost una vicleană şi s-a bazat pe ştergerea din conştiinţa umană a sărbătorilor creştine şi inducerea unor false sărbători. După prăbuşirea comunismului s-a ajuns la importarea de noi sărbători, inclusiv din spaţiul occidental, sărbători lipsite de o logică firească pentru spiritualitatea românească. Am importat şi adoptat sărbători false din Est, importăm din Vest şi ajungem să fim un popor al sărbătorilor.
Fiecare zi trebuie să fie o sărbătoare în sufletele noastre, fiecare zi trebuie să devină o sărbătoare a plăcerii pentru muncă şi de sacrificiu pentru comunitate, inclusiv pentru „socialişti”, „comunişti” sau „liberi-cugetători”.