Noul album: Moby, Wait for me (2009)

Albumul lui Moby incepe soptit, ca o rugaciune. Prima melodie – Division – inseamna 2 minute de claritate instrumentala si se continua intr-un crescendo, cu Pale Horses, in care intervine o voce angelica si indoliata (care apartine cantaretei de cabaret Amelia Zirin Brown, o prezenta fascinanta pe scena de la B’Estfest). Din primele doua melodii iti dai seama ca Wait for me este un album nocturn, sau, asa cum spune Amazon, o epifanie. Desi Moby a mai calcat stramb in cariera lui muzicala, albumul Wait for me este o realizare remarcabila.Un album facut pentru el, indepartat (oh, si ce bine-mi pare) de pop-rock, de mainstream, de sound-ul de club, in favoarea unei electronica melancolice, incarcat de emotie. In rankingul personal, Wait for me vine imediat dupa fruntasul, multi-premiatul album Play. Shot in the back of the head este primul extras pe single si a beneficiat de un videoclip regizat de marele David Lynch. Din colaborarea celor doi a iesit o animatie sinistra si intunecata: un barbat iubeste un cap de femeie, un necunoscut il impusca pe barbat si capul de femeie isi razbuna iubitul. Toata scena se scufunda apoi in intuneric, ca o intoarcere in haos.



Tracklist:

„Division”- 1:56
„Pale Horses”- 3:37
„Shot in the Back of the Head”- 3:15
„Study War”- 4:18
„Walk with Me”- 4:01
„Stock Radio”- 0:45
„Mistake”- 3:47
„Scream Pilots”- 2:48
„jltf 1”- 1:27
„jltf”- 4:40
„A Seated Night”- 3:23
„Wait for Me”- 4:13
„Hope Is Gone”- 3:30
„Ghost Return”- 2:38
„Slow Light”- 4:00
„Isolate”- 3:28

Intre Walk with me si Mistake, doua dintre cele mai puternice melodii de pe album, Moby a inserat o bucla de sunete reci ca gheata (Stock radio) care mentine coerenta albumului. Mistake este singura melodie in care canta Moby (ascultati pe youtube un unplugged foarte fain), iar pentru Walk with me vocea este a Leelei James, o cantareata de neo-soul. Tot la capitolul colaborari, piesa Wait for me a fost lucrata cu Ken Thomas de la Sigur Ros, a carui amprenta poate fi ghicita in acordurile lungi si duioase ale viorii.

Moby declara pe blogul lui ca si-a dorit sa creeze un album de dragul creatiei, lucrat modest in apartamentul lui din Manhattan, fara colaborari foarte faimoase (cu exceptia lui Lynch). I-a iesit un album unitar si foarte personal, iar cateva versuri sunt de o incredibila sensibilitate (cum e Pale Horses, in care versurile spun, pe un ton de elegie: Put me on the train, send me back to my home / Couldn’t live without you when I tried to roam / Put me by the window, let me see outside/ Looking at the places where all my family died).

Albumul se incheie pe un ton mai putin morocanos, din Slow Light parca sa intrevad raze de soare, desi nu te insoteste nici o voce. Cert e ca noul album nu e de ascultat si de aruncat undeva in ungherele calculatorului, e un album atmosferic, care trebuie simtit, intr-o perfecta concordanta intre sunet si sensibilitate.