400 de lei pe zi, acum 7-8 ani
Până în anul 1928, când n-au fost concuraţi de taximetre, birjarii câştigau 400 lei zilnic, iar acum, în medie, câştigă 60-70 lei un birjar plătind aceleaşi taxe la municipiu, cât şi la stat, ca mai înainte.
Pentru o birje cu un cal proprietarul trebuie să plătească aproape 5000 lei anual impozit.
Au cerut să li se reducă impozitul, dar nu au primit nici un rezultat favorabil, care să le uşureze situaţia.
Să se reducă numărul birjarilor prin răscumpărare
Birjarii sunt nemulţumiţi şi pentru motivul că între ei şi primărie ar putea interveni o înţelegere de răscumpărare a birjelor proprietarilor cari nu rezistă la concurenţă. În acest fel se va reduce şi numărul birjarilor aşa, încât, cei rămaşi pe piaţă ar putea să ajungă la un câştig mai mulţumitor pentru asigurarea existenţei lor.
Răscumpărarea ar fi trebuit să se facă din anul 1928 când au apărut maşinile pe piaţă, cari au distrus existenţa a cel puţin 100 de birjari. Până la acest an circulau în Cluj 250 de birje, iar după anul 1928 abia au mai rămas 150. Astăzi în total mai circulă 130, rânduindu-se unele ziua şi altele noaptea.
Taxe şi amenzi
În anul acesta au obţinut promisiunea că taxele vor fi reduse, dar fără rezultat. Ei plătesc mereu aceleaşi taxe ca în anii trecuţi.
O chestie mai gravă este însă aceea a amenzilor poliţieneşti, care li se aplică fără nici o cruţare şi într-un mod abuziv. După ce sunt sortiţi pieirii din cauza maşinilor cari întrec până acum numărul de 70 pe piaţa Clujului, birjarii sunt opriţi la fiecare colţ de stradă sub pretext că au călcat regulamentul circulaţiei, fiind amendaţi într-un mod neuman. S-au plâns unii dintre ei că nici în timpul cât clientul doreşte să îşi schimbe banii pentru a-i achita taxa, nu pot staţiona lângă trotuarul din partea stângă a străzii, luându-li-se numărul trăsurii şi fiind amendaţi a doua zi.
Primăria să le vie în ajutor
Singurul mijloc de a le veni în ajutor acestor năpăstuiţi de soarte este intervenţia primăriei. Ea poate ocroti, dacă ar avea conducătorii puţină bunăvoinţă, mai ales în privinţa taxelor şi a amenzilor. Iar în ce priveşte răscumpărarea trăsurilor asemenea poate pretinde proprietarilor de maşi să răscumpere trăsurile proprietarilor cari nu mai pot rezista, reducându-le numărul fără a mai permite cumpărarea de noi brevete. În felul acesta vor putea fi salvaţi puţinii birjari de pe piaţă, cari nu sunt de vină, că nu pot pune la dispoziţia publicului maşini sau autobuse”. [„România Nouă”, Anul III, nr.156, Cluj, 20 iulie 1935].
