Mănăstirea Humor, o splendidă ctitorie aristocratică

Una dintre cele mai interesante mănăstire din Moldova este Humor, ctitorită de marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii a fost inclusă în anul 1993 pe lista UNESCO. Biserica are un dublu hram, Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe, pentru că a preluat și hramul unui lăcaș de cult preexistent.La începutul Evului Mediu, în apropierea Mănăstirii Humor de azi se afla un schit de călugări, care avea o biserică de lemn. În vremea domnitorului Alexandru cel Bun (1400 – 1432), stăpânul feudei Humor, vornicul Ivan, a ridicat o biserică de piatră, iar în anul 1473, voievodul Ștefan cel Mare a dăruit bisericii un Tetraevangheliar, pe care este pictat voievodul, în timp ce îi oferă această carte Fecioarei Maria. La începutul secolul al XVI-lea, această biserică s-a prăbușit.

Iar în anul 1530, la o distanță de 500 de metri, marele logofăt Toader Bubuiog a început să ridice actuala biserică de piatră. În 1535, lucrările de construcție erau gata, iar Toader Bubuiog a angajat patru pictori care să îi ornamenteze biserica. El a ridicat și chilii pentru călugări. Un secol mai târziu, voievodul Vasile Lupu a construit un zid de apărare în jurul bisericii, precum și un turn masiv, cu parter și trei etaje, însă, câțiva ani mai târziu, mănăstirea a fost jefuită de cazacii conduși de Timuș Hmelnițchi. În anul 1775, Humorul a ajuns în componența Imperiului Austriac, iar mănăstirea fost desființată din 1783. Biserica a continuat să fie folosită drept biserică parohială, iar chiliile au fost utilizate pentru școală, apoi drept depozite, iar în cele din urmă a căzut în ruină. Mănăstirea a fost reînființată abia în 1991, cu călugărițe în loc de călugări.

Inovații arhitecturale

Biserica este construită în stil moldovenesc, fără turle, cu un plan triconc, adică cu abside laterale scobite în zid. Pentru prima oară în arhitectura moldovenească, a fost utilizat un pridvor deschis în locul celei închis. Din acest pridvor, credincioșii intră în pronaos, despărțit de un zid de camera mormintelor, apoi urmează naosul și altarul. Tot pentru prima dată în arhitectura moldovenească, deasupra camerei mormintelor se află o încăpere secretă, tainița, unde era ascuns tezaurul mănăstirii. Cele trei abside din naos și altar sunt decorate cu firide alungite, iar sub firide se află un rând de ocnițe mici. Interiorul bisericii este luminat de șase ferestre. Prdvorul are patru arcade mari, separate prin stâlpi pătrați, iar intrarea în pronaos este reprezentată de un portal gotic, cu ancadrament de piatră. Tot în stil gotic sunt și ușile interioare, precum și ferestrele. Biserica a fost pictată și pe interior și pe exterior cu fresce deosebite, cu tonalități spectaculoase de roșu. Cel mai bine păstrate sunt picturile de pe peretele sudic, cu teme precum Acatistul Bunei Vestiri sau Soborul Fecioarei. Mormintele lui Toader Bubuiog și soției sale, Anastasia, se află în interiorul bisericii. Ansamblul mănăstirii era întregit de un turn – clopotniță din lemn, ridicat în secolul XIX.