Misterul Galbenului de Pătrăuți

Biserica din Pătrăuți, ridicată în anul 1487 de către voievodul Moldovei Ștefan cel Mare, păstrează secretul unei culori unice în lume. Este vorba de Galbenul de Pătrăuți, un soi de ocru auriu, creat de unul dintre artiștii bizantini refugiați după cucerirea Constantinopolelui de către otomani, în 1453. Potrivit bizantinologului francez Andre Grabar, este vorba de artistul Gheorghe din Tricala. Acesta s-a stabilit în Moldova, unde a influențat decisiv școala de pictură moldovenească. El a murit în anul 1530 în Moldova și este înmormântat în biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău. Cel mai strălucit elev al său a fost Toma din Suceava.Biserica din Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare care și-a păstrat forma originală. Inscripția în limba slavonă de deasupra ușii spune că acest lăcaș de cult a fost ctitorit în 12 iunie 1487, în prezența domnitorului. Ștefan cel Mare a creat la Pătrăuți singura mănăstire de maici înființată la inițiativa sa. Această mănăstire avea și un spital, în care erau îngrijiți răniții din bătăliile purtate la Cetatea Suceava, reședința voievodală, situată la aproximativ 10 kilometri depărtare. Ștefan cel Mare a dăruit mănăstirii moșiile Pătrăuți și Mihoveni, precum și o serie de vase de cult și de cărți de mare valoare. Însă acestea au fost jefuite de către cazaci și de către polonezi, iar după ultimul jaf, din 1684, mănăstirea a fost părăsită.

Clopotele care alungă norii de grindină

În anul 1711, episcopul Calistru al Rădăuților a decis să reînființeze mănăstirea Pătrăuți. În anul 1725, la vest de biserică a fost ridicată o clopotniță de lemn, în înteriorul căreia se află trei clopote de bronz și de argint, turnate în secolul al XIX-lea. Localnicii cred că sunetele acestor clopote au darul de a alunga norii de grindină. În anul 1783, mănăstirea a fost închisă. Chiliile au căzut în ruină, iar biserica a fost preluată de comunitatea locală. Ea este folosită și în prezent drept biserică parohială.

Edificiul este ridicat din piatră brută, iar la pronaos este utilizată și cărămida. Există trei încăperi: pronaos, naos și altar, după un plan ticonc, cu turlă construită deasupra naosului. Absidele laterale și cea a altarului sunt semicirculare în interior și poligonale în exterior. Absidele sunt decorate cu firide prelungi, câte cinci în absidele laterale și șapte în absida altarului. Deasupra lor se află un rând de plăci ceramice verzi, apoi un rând de ocnițe. Turla bisericii are o bază pătrată. Ea este decorată cu un rând de 12 firide, simbol ale celor 12 apostoli, un rând de plăci ceramice verzi și un rând de ocnițe. Ancadramentele și portalurile sunt gotice. Biserica este iluminată de nouă ferestre dreptunghiulare și are prima pictură exterioară din Moldova, pe peretele vestic. Printre cele mai valoroase pictură se află Calcavada Sfintei Cruci, care îl înfățișează pe împăratul Constantin cel Mare, însoțit de 16 sfinți militari. Este important și un tablou votiv, cu Ștefan cel Mare, soția sa, Maria Voichița, fiul său, domnitorul Bogdan al III-lea, precum și principese Maria și Ana.