De 10 ani, un olandez s-a stabilit în comuna clujeană Sic, o comunitate maghiară conservatoare. Acolo, el s-a însurat cu o maghiară, a cumpărat patru case tradiționale, pe care le-a restaurat și le-a transformat într-un complex turistic ce atrage vizitatori din întreaga lume. Olandezul din Sic a reînviat tradiția caselor de dans, iar tinerii din comunitate, dar și turiștii, au ocazia să deprindă tainele dansurile tradiționale din Transilvania, dintre care sicanii prețuiesc cel mai mult ceardașul.
Fostul avocat Michael van Lagenveld s-a stabilit în Sic în anul 2004. El a descoperit Transilvania după ce s-a însurat cu o maghiară din partea locului și, fermecat de frumusețea așezării, a decis să rămână în Sic. Olandezul a cumpărat patru case vechi, pe care le-a recondiționat, le-a umplut cu obiecte tradiționale și le-a transformat într-un complex turistic aparte. Există pensiune, un bar în care turiștii, dar și localnicii pot degusta faimoasa pălincă din prune bistrițene, un muzeu, dar și o casă de dans. ”Acum 45 – 50 de ani era doar o lampă mică și trei muzicieni în casă. Însă oamenii se distrau toată noaptea și beau pălincă”, spune olandezul din Sic.
Fostul avocat olandez a început să promoveze Sicul pe Internet, iar complexul său atrage turiști din toată lumea. ”Este a opta sau a noua oară când venim la Sic. Avem prieteni la care locuim când venim aici. Ne plac casele, tradițiile, oamenii”, spune o turistă din Belgia.
Sicul este o comunitate apărută în Evul Mediu, când regii Ungariei i-au colonizat pe secui în Transilvania, pentru a lupta împotriva cumanilor și a mongolilor. Biserica din Sic datează de pe vremea Cruciadelor. Acum câteva secole, Sicul era un oraș înfloritor, a cărui prosperitate era bazată pe exploatarea resurselor de sare. Însă așezarea a fost devastată în anul 1717, de către tătari. Mai puțin de 100 de locuitori au supraviețuit. Aceștia au reconstruit Sicul, însă comunitatea a fost din nou distrusă de tătari, în 1758. De atunci, Sicul nu a mai recăpătat niciodată statutul de oraș. Comunitatea însă s-a refăcut, iar acum este una dintre cele mai pitorești destinații turistice. Localnicii își poartă cu mândrie portul tradițional, al cărui element specific este reprezentat de cămășile cu mânecile apretate și călcate aidoma unui burduf de acordeon. Mulți dintre turiști vin să admire la Sic centrul vechi, dar și stufărișul, asemănător cu cel din Delta Dunării și care a fost declarat drept rezervație naturală.
Un alt element care stârnește curiozitatea este faptul că Sicul, prin tradiție, nu are nici un nume de stradă, ci numere, precum străzile din New York. În vechime, Sicul era împărțit în trei părți, pentru că secuii care au întemeiat așezarea proveneau din trei triburi diferite. Erau interzise căsătoriile între tinerii care proveneau din părți diferite ale orașului, iar cei care încălcau acest tabu erau, de obicei, excluși din comunitate.
