Foarte rar mi se întâmplă să laud un politician. Mai ales că toate partidele parlamentare şi-au dovedit totala incompetenţă în faţa provocărilor crizei economice. Însă, în marea de dezamăgire, există şi speranţă.Faptul că preşedintele Consiliului Judeţean, Alin Tişe, a decis să investească în construirea unor parcuri industriale mă face să sper. Într-adevăr, aceasta este calea pentru ieşirea din criză: investiţiile în economie. Reţeta este brevetată încă de la revoluţia din 1830, din Franţa, când au fost create Atelierele Naţionale, acele societăţi publice care au creat infrastructura Franţei moderne. Atelierele Naţionale au creat valori, au uşurat transportul de mărfuri şi au creat locuri de muncă. Autorităţile române trebuie să facă acelaşi lucru. Nu să concedieze angajaţii statului, ci să îi mute din domeniul birocratic în cel productiv. Astfel, angajaţii statului, în loc să producă dosare ori cozi la ghişee, ar crea şosele, căi ferate, canale navigabile ori aeroporturi. Şi asta pentru că degeaba concediază domnul Boc un funcţionar public, pentru că el, prin faptul că va încasa ajutor de şomaj, ar rămâne tot în grija statului.
Sau, mai bine ar fi obligat fiecare funcţionar să scrie câte un proiect european pe an. Sigur, unii nu vor fi în stare, dar ar putea să fie ajutaţi de colegii lor. Dacă am avea 600.000 de noi proiecte europene pe an, şi dacă doar 1 la sută din ele ar fi viabile, am avea 6.000 de noi proiecte prin care statul român ar aduce bani de la Uniunea Europeană. În acest fel, armata de funcţionari publici ar putea să producă, nu doar să consume. Iar cu fondurile obţinute astfel, statul român ar ajuta enorm economia şi ar putea scădea taxele, în aşa fel încât investitorii goniţi de creşterea taxelor, de pildă, în Ungaria ar găsi în România un sistem fiscal mult mai relaxat.
Dacă Guvernul Boc nu este în stare să înveţe din lecţiile istoriei, ar putea ca Emil Boc să înveţe din lecţiile lui Alin Tişe. Nu ar fi nici o tragedie dacă premierul ar prelua o idee bună de la un preşedinte de Consiliu Judeţean şi nici dacă naşul va învăţa ceva din experienţa finului său.
