Polonia plânge dispariţia vârfurilor elitei sale. În avionul care s-a prăbuşit lângă Katyn se aflau unii dintre cei mai buni reprezentanţi ai clasei politice care au reuşit miracolul polonez, în care ţara condusă cu pricepere de Lech Kaczynski a reuşit să evite, în plină criză mondială, recesiunea economică.Locul unde s-a produs tragedia este situat lângă vechiul oraş al „Respublicii” medievale poloneze, Smolensk, cotropit de URSS şi moştenit de Rusia de azi. Este un loc blestemat pentru Polonia. Aici, trupele lui Jan Kazimierz au suferit una dintre cele mai mari înfrângeri în războiul în care polonezii s-au luptat eroic şi cu ruşii, şi cu ucrainienii răsculaţi, şi cu suedezii lui Carol Gustav.
Apoi, în anul 1940, sovieticii i-au masacrat pe cei mai buni ofiţeri ai Poloniei atacate deopotrivă de Germania hitleristă şi de Rusia stalinistă. Acum, din nou, Polonia a plătit tribut de sânge locului blestemat.
Însă, dincolo de lacrimile polonezilor, ceea ce m-a impresionat nespus este lecţia de Solidaritate. Am scris acest cuvânt cu majusculă pentru că preşedintele Poloniei a fost unul dintre artizanii primului sindicat liber din iadul comunist. Atunci, polonezii au dat o lecţie întregii lumi. Muncitorii şi Biserica Catolică şi-au dat mâna pentru a lupta împreună pentru libertatea oamenilor. Iar în final au învins ciuma roşie. Acum, Polonia a redescoperit vocaţia Solidarităţii. Miile de oameni care îşi plâng conducătorii nu sunt telenovelişti şi nici adepţi fanatici ai gemenilor care au relansat creştin-democraţia poloneză. Ei sunt membri ai unei naţiuni care a ştiut să fie unită în momentele grele ale istoriei sale. Sunt convins că polonezii care au ştiut să înfrunte şi să învingă comunismul nu se tem de viitor, pentru că ei au demonstat că au resursele necesare să învingă, chiar şi în situaţii disperate. Tocmai de aceea, polonezii merită pe deplin respectul nostru.
Şi asta cu atât mai mult cu cât există multe punţi între Polonia şi România. Cronicarii moldoveni, cei care au ridicat limba română la rangul de limbă literară, au fost cu toţii instruiţi în şcolile catolice din Polonia. Iar Transilvania l-a dat Poloniei pe unul dintre cei mai de seamă regi ai săi, Ştefan Bathory. De aceea, azi, trebuie să fim cu toţii polonezi cu sufletul.
