Le Figaro: România postcomunistă, marcată de triada Ceauşescu-Iliescu-Băsescu

La 20 de ani de la căderea dictaturii, parcursul României a fost marcat de personalitatea lui Ceauşescu, care ar fi ajuns probabil senator, a lui Iliescu, singurul care mai susţine teza unei mişcări spontane în ’89, şi a lui Băsescu, omul sistemului care a condamnat comunismul, scrie Le Figaro, citat de Newsin.Cotidianul francez de dreapta publică, în ediţia de vineri, un articol intitulat „Memoria refulată a României”, în care ilustrează, din diverse puncte de vedere, ideea că, după 20 de ani, nu există şi nu poate avea loc o lustraţie în Romania.

Cotidianul consideră că impuşcarea soţilor Ceauşescu, în urma cu 20 de ani, la capătul unui proces-parodie, rămane „păcatul originar al unei Românii postcomuniste zgârcite cu amintirile”. Din epoca născuta ulterior, cotidianul reţine figurile unui Iliescu, unui Băsescu, dar şi unui Pleşiţă pentru a-şi ilustra povestea cu personaje reprezentantive pentru ceea ce s-a întamplat în cei 20 de ani în relaţia dintre putere şi Securitate, comunism şi mentalitate colectivă.

Trimisul special la Bucureşti al ziarului, Arielle Thedrel, a stat de vorbă cu mai multe personalităţi din România. Între acestea, fostul procuror militar Dan Voinea. Deşi nu spune, Dan Voinea ştie că, la 25 decembrie 1989, a devenit o marionetă a istoriei, scrie autoarea articolului. În acea zi, generalul Stănculescu, ministru al apărării în Frontul Salvării Naţionale, instanţa politică ce tocmai se substituise Partidului Comunist Român, i-a telefonat pentru a-i cere să intocmească în grabă un dosar împotriva lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, deţinuti într-o cazarmă din Târgovişte. Din lipsă de timp, acuzaţiile erau succinte. Procesul s-a deschis în secret. „Eu – declară Dan Voinea citat de Le Figaro – mă aţteptam la un proces adevărat, dar oameni înalt plasaţi cereau capul lui Ceauşescu. Nimeni nu mi-a zis că vor fi impuşcaţi atât de repede”.

Voinea mărturiseşte însă că, la sfârşitul procesului soţilor Ceauşescu, „pe moment” s-a simţit „uşurat”. Dar astăzi el este „nemulţumit”, pentru că moartea ispăşitoare a Ceauşestilor, tiranii pe care îi ura, „nu a folosit la nimic”. Voinea spune că nomenclatura „a confiscat revoluţia” şi, sub haine noi, foştii comunişti deţin în continuare puterea, politică sau economică. De altfel , spune Voinea ironic, „dacă nu ar fi fost împuşcat în 1989, Ceauşescu ar fi devenit fără îndoială senator”.

Cotidianul Le Figaro scrie, citând opinia sociologului Silviu Matei, că cea de-a 20-a aniversare de la căderea comunismului trezeşte puţin interes în România. Publicaţia adaugă explicaţiile regizorului Cristian Mungiu, care spune că şi-a construit filmele care l-au făcut celebru pornind de la constatarea că, dupa 20 de ani, „comunismul a devenit o noţiune abstractă în România”.

„Nimeni nu se simte responsabil pentru ce a fost. Fiecare preferă să creadă că singurul vinovat este Ceauşescu. Iar el este mort”, explică Cristian Mungiu. Revoluţia din 1989, adaugă cineastul, „este un secret de familie”. Toată lumea ştie de fapt ce s-a întamplat cu adevărat, dar nimeni nu vorbeşte despre aceasta. Ca şi cum românilor le-ar fi ruşine de compromisurile lor mediocre din timpul comunismului şi de „revoluţia” lor iluzorie, singura din Europa de Est pătată de sânge (700 de morti), manipulări sordide (groapa comuna de la Timişoara sau pseudoteroriştii trăgând asupra manifestanţilor la Bucureşti) şi de o parodie de proces care va rămâne păcatul originar al României postcomuniste, comentează Le Figaro.

Ziarul aduce apoi în prim-plan o imagine de la Hotelul Crown Plaza, unde, în faţa „dinozaurilor şi a câtorva lupi tineri” din Partidul Social Democrat, „una dintre formaţiunile politice născute pe ruinele Partidului Comunist”, fostul preşedinte Ion Iliescu „pare să fie singurul care mai întreţine fără complexe mitul unei mişcări populare spontane”. În 1989, acest fost ministru comunist acuzat de Ceauşescu de „deviere intelectualistă” i-a succedat Geniului Carpaţilor. Va conduce România până în 1996, apoi din 2000 până în 2004. Nu, repeta el fără încetare în faţa jurnaliştilor, nu a fost nici complot, nici lovitură de stat. Iar dacă s-a dat ordinul de a-l „lichida pe Ceauşescu” a fost pentru „a pune capăt manevrelor diversioniste ale unui grup de profesionişti hotărâţi să pună în dificultate noua putere”, scrie Le Figaro, citandu-l pe Iliescu.

În vârstă de 79 de ani, Iliescu vorbeşte încă precum un ideolog marxist lipsit de căinţă, apreciază cotidianul francez. În iunie 1990, el a apelat la minerii din Valea Jiului pentru a-i tăbăci pe studenţii care manifestau în Piaţa Universităţii. „Mineriadele” au făcut aproape 60 de morţi. Un proces a încercat să stabilească rolul exact jucat de Iliescu în aceste evenimente. Fostul preşedinte a fost exonerat. Ca şi generalul Nicolae Pleşiţă, mort în urmă cu câteva săptămâni într-un spital din Bucureşti, la vârsta de 80 de ani, ca urmare a unei serii de afecţiuni cronice, şi care a fost înmormantat cu toate onorurile, menţionează Le Figaro.

Articolul vorbeşte şi despre activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Cotidianul francez menţionează că CNSAS a fost înfiintat în 1999, dar, în lipsa voinţei politice, a început să funcţioneze cu adevărat de-abia din 2005, după sosirea la putere a preşedintelui Traian Băsescu. „Preşedintele român este un fost marinar. La începutul anilor ’80, el conducea Agenţia navală româna din Anvers, genul de post pe care, în vremea aceea, doar oamenii consideraţi ‘siguri’ puteau sa-l ocupe”, scrie Le Figaro. În 2006, devenit preşedinte, Băsescu a condamnat public crimele comunismului, ceea ce a reprezentat o premieră în România. Ceremonia s-a desfăşurat în Parlament în huiduielile extremei-drepte şi glumele răutacioase ale deputaţilor din opoziţie, aminteşte publicaţia franceză.

Cotidianul scrie şi că o comisie de istorici condusă de Vladimir Tismăneanu i-a cerut preşedintelui Băsescu scăderea pensiilor foştilor ofiţeri ai poliţiei politice comuniste. Traian Băsescu nu a dat însă curs cererii istoricului Vladimir Tismăneanu. Ca şi cum, şi pentru el, ar fi de preferat ca perioada comunistă să rămână o „abstracţiune”, comentează Le Figaro.

Marius Oprea, care conduce Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, spune că, înfiinţată în 2005, aceasta fundaţie „este o agenţie publică tratată ca un ONG”. Aceasta înseamnă că primeşte foarte puţine subvenţii şi, adesea, îi este greu să asigure salariile celor 30 de angajaţi. Cu dovezi, fundaţia a intentat procese împotriva a 400 de foşti ofiţeri din poliţia politică comunistă. „Dar ei nu au fost nici macar audiaţi de justiţie. Am fost anunţaţi că faptele au fost prescrise”, spune Oprea, citat de Le Figaro.

România nu a avut niciodata tradiţii democratice, de aceea, cultura impunităţii cu greu poate fi înlaturată, explică Laura Ştefan, de profesie jurist şi membră a unei organizaţii non-guvernamentale specializate în lupta împotriva corupţiei. Pe de altă parte, ea spune că, în România, corupţia reprezintă un flagel pe care nici presiunile Uniunii Europene nu reusesc să-l limiteze. Ştefan, scrie Le Figaro, atrage atenţia că „elitele politice au în continuare tendinţa de a gândi că pot face orice şi, în special, să confunde veniturile publice cu banii personali”.

Related posts

Leave a Comment