Dacă în luna mai, pe vremea când nu era judecătoare la CCR, Iulia Motoc susţinea că magistraţii ar trebui să aibă parte de pensii speciale, acum aceasta a avut în Curte o obiecţie faţă de tăierea salariilor magistraţilor. Surprinzător, a făcut opinie separată însă şi faţă de păstrarea pensiilor speciale pentru aceştia.Iulia Motoc se dovedeşte a fi o vajnică şi consecventă apărătoare a drepturilor magistraţilor. Dacă în luna mai, pe când nu era judecătoare la Curtea Constituţională, Motoc susţinea pe blog că magistraţii ar trebui să aibă un statut special în raport cu ceilalţi funcţionari publici atunci când vine vorba de pensii şi salarii, aceasta şi-a reafirmat poziţia şi la votul din CCR pe tema scăderii salariilor tuturor bugetarilor cu 25%. Şi a făcut opinie separată.
„Prima noastră obiecţie se referă la modalitatea în care Curtea a analizat independenţa sistemului judiciar şi legătura între această independenţă şi remuneraţia judecătorului. Considerăm că remunerarea adecvată constituie o condiţie esenţială a independenţei judecătorului, aşa cum reiese şi din dispoziţiile art.11 ale Principiilor de bază referitoare la independenţa magistraturii adoptate prin Rezoluţiile Adunării Generale ale O.N.U. nr.40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr.40/146 din 13 decembrie 1985”, afirmă aceasta.
Apoi pune punctul pe „i”: „Considerăm că, remuneraţia magistraţilor trebuie menţinută, pentru că existenţa unui stat de drept este fundamentală şi este legată în mod indisolubil de independenţa şi imparţialitatea justiţiei. Este cu atât mai important în această perioadă limitată să se menţină un stat de drept.”
Tăierea salariilor bugetarilor cu 25% a fost declarată neconstituţională, nu însă şi tăierea pensiilor cu 15% şi a pensiilor speciale ale magistraţilor.
Surprinzător, Motoc a făcut opinie separată şi faţă de nedeclararea constituţională a recalculării pensiilor magistraţilor. Cel puţin aparent, în contradicţie cu poziţia exprimată tot de domnia sa, pe blog.
„Din conţinutul art.124 alin.3 din Legea fundamentală, referitoare la înfăptuirea justiţiei independenţa financiară a judecătorului reprezintă o componenţă de esenţă a independenţei puterii judecătoreşti. Remuneraţia judecătorilor reprezintă o compensaţie, care ţine cont de responsabilităţile profesiei de judecător, cât şi de regimul strict al incompatibilităţilor stabilit prin Constituţie, cât şi prin Legea nr.303/ 2004, republicată. În cazul pensiei judecătorilor, aceste incompatibilităţi nu se mai regăsesc. Pensia judecătorilor are două componente, o componentă contributivă, care se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi o componentă distributivă, care se suportă din bugetul de stat. Prin Decizia CCR nr.20 din 2 februarie 2000, se statuează că acest cuantum reprezintă o compensaţie pentru situaţiile dificile în care au lucrat aceste persoane.
Având în vedere incidenţa art.53 din Legea fundamentală şi comentariul pe care Comitetul pentru drepturile economice, sociale şi culturale le-a formulat cu privire la obligaţiile generale ale statelor părţi faţă de persoanele în vârstă, considerăm că, se impune un statut de egalitate. În Comentariul general nr.3/1990 alin. 12, acelaşi comitet a subliniat că,inclusiv în vremuri de constrângeri, impuse de resurse severe, statele părţi au obligaţia de a proteja membrii vulnerabili ai societăţii. Ori, beneficiarii
pensiilor speciale, inclusiv magistraţii, nu aparţin categoriei de membrii vulnerabili ai societăţii”, se arată în opinia separată a magistratei Motoc.
