Emil Boc a oferit ouă roşii şi prăjituri jurnaliştilor care l-au întâmpinat la sosirea în satul Răchiţele, organizând apoi un concurs ad-hoc de ciocnit ouă.La concursul respectiv au participat şi părinţii premierului, iar mai tare decât şeful Guvernului s-a dovedit a fi Ioan Boc, tatăl său. În momentul în care i-a venit rândul să ciocnească cu fiul său, Ioan Boc a încercat tăria unui ou roşu, pe fruntea premierului. Desigur, gestul a fost catalogat drep o glumă de către şeful guvernului care a spus, amuzat, că tatăl său “De şotii se ţine şi acum”.
O fi fost o glumă, nu zic nu, dar – în opinia mea – pare o “şotie” deplasată, care naşte diverse presupoziţii. Dacă ar fi să analizez hermeneutica gestului, aş putea găsi cel puţin două explicaţii, deloc îmbucurătoare pentru premier.
Mai întâi, “şotia” lui Ioan Boc, este un mesaj clar adresat acestuia, referitor la iererhia puterii, care spune: “eşti tu şef al guvernului, dar eu sunt tatăl tău!”
Apoi, gluma pare a fi una premonitorie, cu adânci conotaţii socio-economice, anticipând faptul că toate eşecurile guvernărilor marca Emil Boc s-ar putea “sparge”, asemeni oului roşu, în capul premierului.
Doar timpul este în măsură să confirme sau să infirme aceste presupoziţii.
