Icoana mutilată a Maicii Domnului de la mănăstirea Nicula

Icoana repictata

Chipul icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Fecioare Maria cu Pruncul de la mănăstirea Nicula este diferit de cel zugravit odinioară, acum mai bine de 300 de ani de preotul Luca din satul clujean Iclod * In 1991, specialistul clujean Dorina Idiceanu a repictat această icoană intr-o manieră personală după ce vechea imagine, originală, a dispărut in urma tratamentului de restaurare aplicat * Diferentele dintre fals si original sunt evidente * In fiecare an milioane de oameni vin să se inchine la această renumită icoană făcătoare de minuni de la Nicula, insă prea putină lume cunoaste acest adevăr dureros * Mai intotdeauna, la sărbătoarea din 15 august, de Sfantă Măria Mare, sunt prezenti la mănăstirea Nicula oficiali ai statului, de la Bucuresti si de la Cluj

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, care se afla astazi in altarul vechii bisericii de zid (pana in 1948, greco-catolica) de la manastirea Nicula din judetul Cluj, reprezinta o cu totul alta imagine fata de cea originala, zugravita in anul 1681 de catre preotul Luca din satul Iclod. Cu alte cuvinte, ceea ce se prezinta astazi credinciosilor este un fals. Dupa mai bine de trei secole, una dintre cele mai renumite icoane din Romania este iremediabil distrusa. In timpul ultimei restaurari a icoanei din anii 1990-1991, care s-a efectuat la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei de catre Dorina Idiceanu, specialist in domeniu, in urma procedeelor aplicate eronat, vechea imagine a suferit mari deteriorari, ireversibile. Specialista a declarat la acea vreme ca de fapt a gasit sub vechiul strat de culoare o alta imagine, pe care repictat-o, motiv ce sta greu in picioare in lumea restauratorilor de arta. In final, imaginea actuala a icoanei a suferit transformari totale care au schimbat radical dinamica si compozitia cromatica a lucrarii originale. Rezultatul restaurarii icoanei Maicii Domnului de la Nicula este pur si simplu cu totul altceva fata de ceea ce era inainte. Cu alte cuvinte, icoana a fost pur si simplu repictata intr-o maniera personala. Majoritatea istoricilor de arta si a muzeografilor Clujului isi exprimau, imediat dupa restaurare, serioase rezerve fata de maniera adoptata de catre Idiceanu, specialista la care Arhiepiscopia Ortodoxa de la Cluj a apelat atunci pentru o astfel de pretentioasa operatiune. Aceasta celebra icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, o piesa de valoare din tezaurul spiritual-religios al romanilor ardeleni, si nu numai, a fost astfel pur si simplu mutilata, dupa restaurarea fatala din 1991, in urma careia reprezentarea iconografica a fost repictata, rezultand in final o cu totul alta imagine fata de cea originala.



Analiza simpla a unui fals iconografic

Privind cele doua reprezentari ale icoanei, modificarile sunt evidente. Comparand imaginea actuala cu cea originala, prima impresie este cea de schimbare a nuantelor cromatice, exagerat de aprinse in icoana refacuta, inlaturand astfel si acea patina a vremii. Mult mai grava si evidenta este insa schimbarea desenului iconografic al chipului si gesticii Maicii Domnului, al Pruncului Isus, precum si a ingerilor din fundal, dar si a vestimentatiei personajelor sfinte zugravite in respectiva restaurare a icoanei. Diferentele cromatice, cu precadere purpura mantiei Sfintei Fecioare Maria, culoarea imbracamintei Pruncului Iisus si alte detalii apar diferit colorate in cele doua imagini. Mai mult decat toate acestea, reprezentarea gesticii personajelor, a fizionomiei Sfintei Fecioare Maria, a Pruncului si a ingerilor pazitori, este evident diferita fata de original. In vechea icoana, tunsoarea Pruncului Iisus este sub forma de breton, iar in cealalta este indefinita, parul fiind doar tuns scurt. Privirea copilului Iisus tinut in brate de Maica Sfanta in vechea imagine, este una strabica (privire in crucis) si indreptata spre stanga, un procedeu binecunoscut in arta iconografica bizantina, pe cand in noua imagine, pruncul priveste normal, inainte. Degetele de la mana dreapta a lui Iisus, cea cu care da binecuvantarea, sunt diferit pozitionate in cele doua reprezentari ale icoanei. Pe maneca aceleiasi maini, la imaginea originala, apare desenata o cruce, ceea ce dupa restaurare nu se mai regaseste. Ingerii din partea de sus a icoanei, pe fundal, pozitionati de o parte si de alta a Maicii Domnului, au nu numai o gestica diferita, in cele doua imagini, ci chiar si o mimica a fetei si o privire care nicidecum nu se aseamana. Si lista diferentelor continua…

Imaginea veche, arhicunoscuta de-a lungul secolelor, este cliseul reprodus in toata literatura de specialitate, pana in 1997, inclusiv in monografia “Icoana de la Nicula”, semnata de PSS Irineu Pop Bistriteanu, fost episcop-vicar ortodox la Cluj, astazi arhipeiscop de Alba-Iulia, precum si in cele anterioare semnate de canonicul greco-catolic Pr. Victor Bojor de la Gherla (1930), arhimandritul ortodox Cleopa Nan (1985), publicistul Ioan Podea (1995), precum si in volumul “Pictura romaneasca din Transilvania” al academicianului clujean Marius Porumb, cat si in pliantele si cartile postale aparute pana prin 1997. Noua imagine a icoanei, dupa asa-zisa restaurare, intra in circulatie o data cu aparitia monografiei manastirii scrisa in 1998 de catre staretul ortodox de atunci de la Nicula, ieromonahul Dumitru Cobzaru.

Un odor spiritual pretuit de secole, pierdut in post-comunism

Se stie foarte bine ca manastirea de la Nicula este una greco-catolica, preluata dupa 1948 de catre Biserica Ortodoxa, in acele vremuri tulburi de prigoana comunista contra Bisericii Romane Unite, cand episcopi, preoti, calugari si calugarite, mireni au luat calea inchisorilor, pentru simplu fapt ca se declarau greco-catolici si tineau la credinta lor. Insusi ultimul staret unit de la Nicula, preotul egumen Leon Manu, clugar bazilian (din Ordinul Sfantului Vasile cel Mare) a fost aruncat in inchisorile gulagului comunist, gasindu-si sfarsitul in penitenciarul de la Gherla. Mormantul lui, nici astazi nu se stie precis unde este, fiind undeva pe un teren viran, altadata cimitirul saracilor, aflat la marginea orasului Gherla. Despre soarta icoanei se poate scrie un letopiset intreg, ea urmand oarecum soarta Bisericii Greco-Catolice din Romania. Dupa ce calugarii greco-catolici au fost alungati din manastire de catre comunisti, asezamantul a fost preluat imediat de catre ortodocsi. Insa, oamenii din partea locului au ingropat-o in pamant de teama navalitorilor bolsevici si a vremurilor grele de atunci, pentru ca nu cumva sa fie profanata sau distrusa. Ulterior, un taran din Nicula care a lucrat inainte de 1948 la manastirea din Nicula, a ascuns-o ulterior in zidul unei case. In cele din urma, prin 1964, Securitatea a reusit sa afle locul tainic al ascunzatorii, cu ajutorul staretului ortodox de-atunci. Dupa ce icoana a ajuns in mainile Securitatii, arhiepiscopul Clujului de atunci, Teofil Herineanu, dupa anumite interventii a reusit sa aduca acest obiect sacru in cele din urma la Arhiepiscopia Ortodoxa din Cluj. In 1992, icoana “restaurata” si total repictata se intoarce dupa multi ani la locul ei, in vechea biserica de zid a manastirii de la Nicula.

O dilema ortodoxa

Episcopia Ortodoxa a Vadului, Feleacului si Clujului, in perioada interbelica, nu recunoastea autenticitatea icoanei facatoare de minuni de la Nicula. Aceasta era concluzia unui articol publicat in 1938, in saptamanalul “Renasterea”, oficiosul eparhiei ortodoxe clujene. Acum mai bine de 60 de ani, Biserica ortodoxa din Ardeal nega faptul ca, la Nicula, manastirea “uniatilor” (expresia peiorativa folosita de ortodocsi la adresa greco-catolicilor), s-ar afla adevarata icoana a Maicii Domnului care a lacrimat in 1698. “Baza pelerinajului de la Nicula”, articol aparut in acea vreme in coloanele publicatiei ortodoxe sub semnatura lui Iosif E. Naghiu, preciza clar ca “cercetarile istorice dovedesc ca la Nicula e numai o pseudo-icoana. Icoana adevarata a fost facuta de un ortodox si, in urma lacrimarii, a fost dusa la Biserica Universitatii din Cluj, unde se vede si astazi (…) Amanunte si mai importante din cari reiesa ca icoana a fost facuta de un ortodox, iar acum e la Cluj (la Nicula nefiind decat o copie) gasim si in Istoria liceului romano-catolic din Cluj 1579-1898″, (astazi liceul teoretic “Istvan Bathory” – n.r.), p.59-59, de dr. C. Erdely. Pe acest considerent, ca adevarata icoana facatoare de minuni de la Nicula s-ar afla la Cluj, Naghiu se intreaba atunci: “Cum se face ca uniatii merg in pelerinaj la o pseudo-icoana a celei facatoare de minuni?”

Opinii diferite schimbate peste ani

Si atunci, precum si astazi, inca se mai discuta in anumite cercuri, din domeniul istoriei artei, despre autenticitatea icoanei de la Nicula. Oricum, greco-catolicii din perioada interbelica, si nu numai, au certificat faptul ca icoana ce se afla la Nicula (adica cea pe care, din pacate, ortodocsii de astazi au mutilat-o), este cea originala. Icoana din Biserica Universitatii din Cluj (a Piaristilor sau a Iezuitilor), precum si cea care se afla in biserica Calvaria din Cluj-Manastur, sunt de fapt doar copii dupa originalul de la Nicula, facute la acea vreme, imediat dupa minunea lacrimarii. Acest punct de vedere este impartasit si astazi si de catre Arhiepiscopia Ortodoxe a Vadului, Feleacului si Clujul, precum si de staretia manastirii de la Nicula, sau de persoana Arhimandritului Dumitru Cobzaru, fost staret al asezamantului monahal.

Related posts

Leave a Comment