Ficatul este cel mai mare organ intern al organismului uman şi are o multitudine de funcţii, inclusiv cele de detoxifiere, sinteză a proteinelor, producţia subsţantelor biochimice necesare digestiei şi joacă un rol foarte important în metabolism. Ficatul este, deci, sediul unor reacţii biochimice importante ce joaca un rol esenţial în functionarea organismului. Deşi ficatul are o capacitate remarcabilă de a se regenera, el poate fi afectat, totuşi, de o varietate de afecţiuni severe, cum este şi hepatita – definiţia medicală pentru inflamaţia ficatului. Infectarea celulelor hepatice de către virusul hepatic C determină o inflamaţie acută a ficatului, hepatita, care este “silenţioasa” din punct de vedere al simptomelor şi semnelor.
VIRUSUL HEPATITEI C
Virusul hepatic C a fost identificat în anul 1989, înainte el fiind numit “non-A, non B”. Virusul are o rată de multiplicare (replicare virală) extrem de înaltă, practic în fiecare zi se produc 10 trilioane de copii virale. Există în lume şase genotipuri cunoscute ale virusului C şi peste 200 de subtipuri – practic nu toate virusurile sunt identice, există variaţii între aceste genotipuri şi subtipuri din diferite regiuni ale lumii. În România, predomină covârşitor genotipul 1 al virusului C şi subtipul 1b. Evoluţia hepatitei, în timp, netratată şi nevindecată, este una lentă, dar severă. Următoarele stadii ale bolii sunt cele de ciroză hepatică şi/sau carcinom hepatocelular.
Factori de risc
Infecţia cu virus C (“hepatita C”) este o boală transmisibilă. Toate persoanele infectate cu acest virus au potenţialul de a-l transmite altor persoane, dar numai prin contact sanguin, al sangelui persoanei infectate cu sangele unei persoane neinfectate. Cu măsurile corecte de prevenţie, această transmitere poate fi evitată.
Virusul hepatic C este un virus cu transmitere sanguină care supravieţuieşte în sângele uscat mai mult decât alte virusuri, de exemplu HIV, uneori chiar pana la trei luni. Virusul se transmite doar prin intermediul sangelui contaminat.
Modalităţi de transmitere
Virusul se transmite prin: transfuzii, instrumentar medical nesterilizat corespunzator (mai ales înainte de anii 1990) ; folosirea în comun de seringi de către utilizatorii de droguri (în ultimii ani) ; hemodializă; tatuaje, piercing; utilizarea în comun a obiectelor de igienă personală (periuţe de dinţi, aparate de ras, forfecute/unghiere – acestea pot avea pe suprafaţa lor urme microscopice de sânge care nu sunt vizibile cu ochiul liber!)
Foarte rar, virusul se transmite pe cale sexuală, riscurile fiind mai mari în cazul contactelor sexuale pe durata menstruaţiei sau în cazul practicilor sexuale ce implica riscuri mari de ranire. Transmiterea de la mamă la fat este, de asemenea, extrem de rară, doar 1 din 20 de cazuri.
Este foarte important de retinut caă virusul nu se transmite prin: aer, strănut, tuse, îmbrăţişări, sărut, apă sau alimente, tacâmuri, veselă, pahare, folosirea toaletelor.
Singura modalitate de a depista o infecţie cu VHC ar fi ca persoana respectivă să meargă să se testeze pentru depistarea anticorpilor anti VHC.
Simptomele bolii
Absenţa simptomelor poate persista zeci de ani, timp în care boala poate evolua către ciroză. Ciroza determină tulburarea funcţiilor ficatului, ceea ce poate duce la apariţia, după mulţi ani, a simptomelor cirozei şi anume: reţinerea de lichid la nivelul abdomenului (denumită ascită), la nivelul picioarelor sau a întregului organism, icter persistent (colorarea în galben a pielii şi mucoaselor), oboseală, tulburari ale somnului, mâncărimi ale pielii (prurit), pierderea poftei de mâncare (scaderea apetitului), pierderea în greutate, vărsături cu sânge, tulburări ale stării de conştienţă, confuzie, letargie, halucinatii – în stadiile avansate ale cirozei decompensate (encefalopatia hepatică).
DIAGNOSTIC
Diagnosticul hepatitei cu virus C implică, în primul rand, suspiciunea unei posibile infectări şi trebuie să vă adresaţi medicului de familie sau cu specialitatea gastroenterologie sau boli infectioase). Medicul poate să vă recomande o serie de analize şi teste care să identifice, în primul rand, dacă sunteţi infectat cu virusul hepatic C, iar în al doilea rând, in eventualitatea confirmării unei infecţii, gradul de evoluţie al infecţiei, dacă aceasta a determinat o evoluţie în timp.
Analizele de laborator
Testarea pentru depistarea anticorpilor anti-virus C (anti VHC)
Testarea pentru depistarea virusului în sange (viremia)
Pentru evaluarea completă a stadiului de evolutie a bolii, mai este nevoie şi de alte analize de care medicul are nevoie pentru a putea vedea tabloul complet al afectiunii dumneavoastră.
Mai multe informaţii utile găsiţi la
Asociatia Pacientilor cu Afectiuni Hepatice: http://hepato.ro/
SanoHep: http://www.sanohep.ro/
World Hepatitis Alliance: http://www.worldhepatitisalliance.org/Home.aspx
European Liver Patients Association: http://www.elpa-info.org/
