Gerul Bobotezei

„Suntem învăţaţi ca în jurul Bobotezei să ne întâlnim totdeauna cu cele mai scoborâte temperaturi din cursul anului.

Frigul ajungea uneori atât de puternic, încât <> şi-a stabilit o faimă ce cu greu ar putea fi dărâmată chiar de o serie de ierni excepţionale ca cea de faţă. Faptul însă că de data aceasta temperaturile abia oscilează în jurul punctului de îngheţ, ne dovedeşte ceea ce de altfel de atâtea ori am repetat, că în meteorologie datele fatale nu au decât o valoare relativă şi că deseori ele pot să dezică pronosticuri bazate numai pe studiul lor.

Totuşi e interesant să facem următoarea remarcă. Boboteaza până înainte de schimbarea calendarului corespundea zilei de 19 ianuarie stil nou. La această epocă s-au înregistrat gerurile cele mai mari din ţara noastră. Prin urmare, după schimbarea calendarului, tot către această dată ar trebui să ne aşteptăm la zilele cele mai reci. Rămâne să vedem dacă iarna aceasta, care până acum se arată nu numai extrem de secetoasă dar şi mai caldă ca de obicei, va contrazice sau nu credinţa populară.

Regretatul Şt. Hepites, fost director al Institutului meteorologic, a căutat ca pe baza observaţiunilor să verifice dacă <> reprezintă sau nu o realitate pentru ţara noastră. El a găsit că, într-adevăr, zilele de 18 şi 20 ianuarie sunt în mijlociu, cele mai reci şi că în special ultima este cea mai rece zi a anului. Minimul anual de temperatură se produce aşadar la noi în jurul unei date care în mijlociu de fixează la 20 ianuarie. Regula aceasta însă prezintă şi numeroase excepţiuni şi tocmai o asemenea excepţie a determinat şi pe Hepites să facă studiul statistic de mai sus.

Dintre anii în care Boboteaza a trecut fără ca cel mai slab ger să marcheze prezenţa ei, amintim pe 1875, 1886, 1895.

În 1886 s-au înregistrat la Bucureşti 2 grade deasupra lui zero, iar în 1895, aproape patru grade. Valorile acestea ne apar ca mult excepţionale imediat ce le comparăm cu temperatura de –6,5 grade cât ar trebui să se înregistreze în mod normal în ziua de 19 ianuarie, sau mai ales dacă le punem în faţă cu temperaturile de –26,1 sau –30,5 grade cari reprezintă cele mai scoborâte temperaturi observate de Bobotează în anii 1881 şi 1903.

Dacă acum ne referim la anul acesta, se înţelege că indicaţiile termometrului aşează pentru moment iarna 1932-1933 printre iernile mai calde decât cele normale. Perioada din jurul lui 20 ianuarie ar putea însă să mai schimbe multe şi de aceea o afirmaţie definitivă încă nu se poate face. Situaţia atmosferică nu prezintă deocamdată nici o modificare, iar buletinul Institutului meteorologic vesteşte invariabil: timp neschimbat”. [„Universul”, Anul al 50-lea, Bucureşti, 7 ianuarie 1933].