Evanghelia după Matei: capitolele 3 şi 4Capitolul 3
– Propovăduirea lui Ioan Botezãtorul –
1. În acea vreme a venit / Şi-n Iuda-a propovãduit,
Ioan Botezătorul. El, / În pustia lui Israel,
Tuturor celor întâlniţi, / 2. Le-a spus aşa: “Vã pocăiţi!
Veniţi la calea Domnului! / Împărăţia cerului
3. Aproape este!” El fusese / Acela despre cari spusese
Isaia-n a lui prorocie: / “Glasul ce strigă în pustie:
“Pregătiţi calea Domnului, / Şi neteziţi cărarea Lui!”
4. Ţinuta sa era umilă: / O haină din păr de cămilă,
Iar peste mijloc o curea. / Numai lăcuste folosea,
Şi miere, ca să se hrănească. / 5. El a-nceput ca să vorbească,
Mulţimilor, cari s-au grăbit / Să îl asculte. Au venit
Mulţi oameni din Ierusalim, / De prin Iudeea, şi-i găsim
La apele Iordanului. / 6. Acolo-n apa râului –
După ce îşi mărturiseau / Păcatul – botezaţi erau.
7. Veniră şi mulţi Farisei – / De-asemenea şi Saduchei –
Dorind să fie botezaţi. / “De cine sunteţi învăţaţi –
Pui de năpârci! – ca să fugiţi / Şi încercaţi să ocoliţi,
Astfel, mânia viitoare?!” – / Le-a zis Ioan. “Prin fapte are
8. Omul, a arăta căinţă. / Aduceţi rod de pocăinţă!
9. Să nu gândiţi, ca un nebun: / “Avram ni-e tată”, căci vă spun,
Domnul, din aste pietre, vii – / Pentru Avram – ridică fii.
10. Iată, securea – fraţilor – / La rădăcina pomilor,
A fost înfiptă. Va cădea / Acel care nu va avea
Roadele bune; e tăiat / Şi-apoi în foc e aruncat.
11. Cât de umila mea fiinţă? / Eu vă botez, spre pocăinţă,
Cu apă, dar Acel ce vine – / În urma mea – e, decât mine,
Incomparabil mai puternic. / Încălţămintea-I, nu sunt vrednic
Ca să I-o duc. O să boteze / Cu foc şi Duh Sfânt. Să lucreze,
12. În a Lui arie, e gata. / În mână, îşi are lopata.
Va curăţa ogorul, iar / Grâu-l va strânge în grânar,
În timp ce pleava adunată, / În flăcări fi-va aruncată.”
– Botezul lui Iisus Hristos –
13. Atuncea, a venit Iisus, / Din Galileia. El S-a dus
În valea râului Ioardan, / Primind botezul lui Ioan.
14. Ioan, să Îl oprească-a vrut, / Zicând: “Este de necrezut!
Cum vrei să Te botez, pe Tine, / Când trebuie ca Tu, pe mine,
Să mã botezi?!” Atunci Iisus, / 15. Către Ioan, astfel a spus:
“Mă lasă, căci a trebuit / Să împlinim ce-i de-mplinit!”
16. Ioan, atuncea, L-a lăsat, / Iar după ce L-a botezat,
Iisus, din apă, a ieşit. / Privirile Şi-a pironit
Spre cer. La fel ca într-un vis, / Acesta, larg, I s-a deschis,
Lăsând, în chip de porumbel, / Să se coboare peste El,
Duhul Cel Sfânt, din Dumnezeu. 17. Un glas din cer, “E Fiul Meu” –
A zis – “El este Preaiubit, / În El, plăcerea, Mi-am găsit.”
Capitolul 4
– Ispitirea Lui Iisus Hristos –
1. Iisus, apoi, a fost adus, / De Duhul, şi-n pustie pus,
2. Urmând să fie ispitit, / De diavol. După ce-a postit,
Zile şi nopþi – cam patruzeci – / A flămânzit. Văzându-L deci
3. Ispititorul, că-I slãbit, / Grabnic s-a dus şi I-a vorbit:
“De eşti Fiul lui Dumnezeu, / Iată ce-ţi voi propune eu:
Să porunceşti pietrelor – dacă / În stare eşti – pâini, sş se facă!”
4. Iisus, privind la el, a zis: / “Uiţi că-n Scriptură este scris
Că “Nu doar pâinea îl hrăneşte / Pe om”, şi că “destul îi este
Orice cuvânt ce-a fost rostit / De Dumnezeu.” Descumpănit,
5. Atunci, Satana L-a luat, / Pe Templu, sus, L-a aşezat –
Pe streaşină – şi I-a vorbit: / 6. “Sari jos! Căci este prorocit –
De eşti întradevăr Acel / Fiu al lui Dumnezeu – că El
Va porunci îngerilor / Să Te vegheze. Ei Te vor
Purta pe mâini, ca nu cumva, / De pietre – sau de altceva –
Picioarele, să Îţi loveşti. / Sari, dacă vrei să-mi dovedeşti!”
7. Însă, atunci, Iisus i-a zis: / “De-asemenea, mai este scris:
“Pe Domnul, să nu-L ispiteşti!” / Ai grijă dar, cum Îmi vorbeşti!”
8. Apoi, Satana, iar, L-a dus / Pe-un munte-nalt, unde a spus –
După ce-I arătă întâi / Toate-ale lumi-mpărăţii,
Cu toată strălucirea lor: / 9. “Priveşte-le! Toate-Ţi fi-vor
Date, în stăpânire, Ţie, / Dacă Te-nchini, acuma, mie!”
10. “Satano, piei!” – Iisus i-a zis – / “Căci iată ce mai este scris:
“Lui Dumnezeu să Îi slujeşti, / În faţa Lui sã te smereşti
Şi să te-nchini doar Domnului!” / 11. Satan plecă, şi-n locul lui,
Îngeri, îndată, au venit / Şi-au început de I-au slujit.
– Iisus la Capernaum –
l2. Iisus, îndată ce-a aflat / Cum că Ioan e-ntemniţat,
A hotărât, în ziua ceea, / Ca să se ducă-n Galileea.
13. În felu-acesta, a venit / Din Nazaret, şi-a locuit
În Capernaum – lângă mare – / Unde-i ţinutu-acel care
Lui Zabulon îi este dat / Şi lui Neftali. El a stat,
l4. Acolo, spre a fi-mplinit / Tot ce Isaia a vestit.
Iată ce-a spus acel proroc, / Referitor la acel loc:
15. “Ţara lui Zabulon e ea / Şi-a lui Neftali-asemenea.
Peste Iordan e aşezată / Astă moşie, şi-acum, iată,
Cum Galileea – ţara lor – / Ajuns-a a Neamurilor.
16. Norodul care a zăcut / În întuneric, a văzut
Mare lumină, iar acei / Din umbra morţii – peste ei –
Soarele-acum a răsărit!” / 17. De-atunci, a propovăduit
Iisus, şi zis-a tuturor: / “Acuma, a cerurilor
Împărăţie – toţi să ştiţi – / E-aproape. Deci, vă pocăiţi!”
– Iisus cheamă patru ucenici –
18. Pe lângă mare a trecut / Iisus. Acolo, i-a văzut
Pe Simon – Petru poreclit – / Şi pe Andrei, la pescuit,
Pentru că ei pescari erau. / Tocmai atuncea, aruncau
O mreajă-n mare, când chemaţi / Au fost, de Domnul, cei doi fraţi:
19. “Haideţi cu Mine! Şi-o să fiţi / Pescari de oameni. Hai, veniţi!”
20. Ei, mrejele, şi le-au lăsat / Şi-apoi, pe Domnul, L-au urmat.
21. La drum, cu toţii au pornit / Şi alţi doi fraţi au întâlnit:
Pe Iacov al lui Zebedei, / Şi pe Ioan. Fraţii acei,
Pe o corabie, erau, / Cu tatăl lor, şi îşi cârpeau
Năvoadele. Când i-a chemat / 22. Iisus, pe tată, l-au lăsat,
Corabia, şi s-au grăbit / Să Îl urmeze, negreşit.
– Iisus învaţă pe popor şi tămăduieşte pe bolnavi –
23. Iisus, pe-atuncea, străbătea, / Cu-ai Săi, toatã Galileea.
Cu-nţelepciune S-a purtat / Şi-n sinagogi a învăţat,
Norodul. Propovăduia, / Mulţimii, Evanghelia
Împărăţiei, vindecând / Pe toţi bolnavii, până când
24. Şi-n Siria îi merse vestea. / Văzând minunile acestea,
Cei sănătoşi îi aduceau / Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau
Cei îndrăciţi sau slăbănogi, / Lunaticii şi cei ologi.
Pe toţi, Iisus i-a vindecat. / 25. Multe noroade L-au urmat:
Au mers cu El, din Galileea, / Decapole, de prin Iudeea,
Şi din Ierusalim, la fel. / De-asemeni, mers-au după El,
Atuncea – chiar în primul an – / Şi mulţi aflaţi peste Iordan.
