Speculaţiile făcute de mass-media privind modificarea intenţiilor monetare ale Chinei au trimis euro-ul în picaj miercuri. Dezminţirea venită ulterior de la Beijing a a săltat la loc bursele. Întrebarea e simplă: Ce are China a face cu moneda europeană?Cotidianul londonez Financial Times a scris miercuri că statul chinez este foarte îngrijorat de situaţia obligaţiunilor ţărilor din zonele periferice ale Eurolandului care au probleme cu deficitele bugetare. Imediat, cu toate că FT nu a citat vreo sursă, presa a trecut la supoziţii potrivit cărora China şi-ar putea reconsidera politica monetară în sensul renunţării sau suspendării eforturilor de a-şi diversifica rezervele monetare axate larg pe dolar.
Interpretate astfel, informaţiile ar sugera că Beijingul nu are mare încredere în euro. Dacă China ar fi renunţat la o parte din rezerve, piaţa monetară s-ar fi trezit cu un influx de euro de vânzare, ceea ce ar fi scăzut valoarei monedei europene prin supraofertă.
Joi dimineaţă însă, autoritatea chineză care supervizează masivele rezerve în valută ale Chinei, în valoare de 2.447 de miliarde de dolari, a ieşit cu o dezminţire. “China este un investitor responsabil şi pe termen lung în rezervele de monedă străină şi va urma mereu principiul diversificării (rezervelor – n.red.)”, se arată în comunicatul autorităţii chineze citat de EUobserver. “Europa este şi va rămâne una dintre pieţele majore pentru investiţiile Chinei în rezerve de valută”.
Anunţul guvernului chinez care a criticat ferm informaţiile apărute în FT a avut efect de alifie pentru moneda europeană care de-abia ce se mai întremase după perioada de cădere provocată de divergenteţe din sânul Euroland privind sprijinirea financiară a Greciei. De exemplu, euro-ul a crescut rapid la bursa din New York în primele ore de tranzacţionare ale zilei de joi. La fel s-a întâmplat şi la bursa din Tokio şi la cea din Hong Kong, informează agenţia chineză de stat, Xinhua. De asemenea, evoluţia monedei unice a primit un stimul şi din partea Coreii de Nord care a anunţat, la rândul ei, că nu intenţionează să renunţe la depozitele în euro. Pe scurt, euro îşi datorează restabilizarea mai ales încrederii pieţelor asiatice. Revenire care a fost însă temperată de informaţiile privind greva generală care se pregăteşte în Italia.
Buimăceala creată de speculaţiile pe tema intenţiilor Bejingului subliniază volatilitatea pieţelor financiare care se panichează din orice şi că mass-media poate fi folosită inclusiv pentru a stabiliza sau destabiliza o monedă – se cuvine menţionat că există speculatori care-şi doresc foarte mult ca euro-ul să ajungă la paritate cu dolarul american. Ce e însă şi mai important de observat este cum, pe aripile globalizării, evoluţia economică a unor state foarte îndepărtate de Beijing este influenţată puternic, poate chiar decisiv de politicile guvernului chinez care nu e vestit pentru statornicie sau fair-play.
Tocmai de aceea, rolul din ce în ce mai important pe care-l are China pe piaţa globală va fi una dintre temele pe care urmează să le abordeze preşedintele Parlamentului European, polonezul Jerzy Buzek, în întâlnirea pe care o va avea în curând cu liderii de la Beijing. Buzek vorbeşte de nevoia unui parteneriat economic cu China. “Un copac nu este îndeajuns ca să construim un templu”, a spus recent Buzek, “avem nevoie să avem în China un partener puternic”.
Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy recunoştea joi că populaţia Europei nu a fost informată de implicaţiile pe care le are introducerea euro-ului; că publicul nu înţelege clar că economiile europene au devenit interdependente prin moneda unică şi că deciziile care influenţează viaţa europenilor nu se mai iau unilateral la Paris sau la Berlin. Spuselor belgianului li s-ar putea adăuga un amendament: în era globalizării, cel puţin indirect, deciziile asupra Europei se iau şi la Beijing.
